Sfântul Isidor a fost preot la Biserica Sfântul Nicolae în oraşul Yuriev (Derpto, în prezent Taru în Estonia). În conformitate cu prevederile Tratatului încheiat în 1463 între Prinţul Ivan al III-lea cel Mare al Moscovei şi cavalerii Livonieni, aceştia din urmă au fost obligaţi să extindă asigurarea protecţiei ortodocşilor în Derpto. Dar cavalerii Livonieni (care erau catolici germani) au încălcat pactul şi au încercat să-i forţeze pe ortodocşi să devină romano-catolici. Preotul Isidor s-a împotrivit cu îndârjire pentru apărarea Ortodoxiei, preferând să primească cununa muceniciei decât să se alăture catolicilor.

Episcopului latin şi nobililor romano-catolici din Yuriev li s-a spus că preotul Isidor şi populaţia ortodoxă din oraş au propovăduit împotriva credinţei şi ritualurilor catolicilor germani. Când Sfântul Isidor şi cei 72 mucenici s-au dus să sfinţească apele râului Omovzha (sau Emaiyga, în prezent Emajogi) de sărbătoarea Botezului Domnului (Teofania), ei au fost arestaţi şi aduşi în faţa episcopului catolic Andrei şi în faţa judecătorilor civili ai oraşului.

Au fost siliţi să se convertească la catolicism, dar Sfântul Isidor şi ucenicii săi au refuzat să se lepede de Domnul nostru Iisus Hristos şi de credinţa ortodoxă. Cuprinse de furie, autorităţile i-au aruncat în închisoare.

Sfântul Isidor şi-a încurajat ucenicii să se pregătească pentru moarte şi să nu se teamă de tortură. El s-a împărtăşit cu Sfintele Daruri pe care le purta cu el, apoi i-a împărtăşit pe toţi: bărbaţi, femei şi copii cu Sfintele, Înfricoşătoarele şi de Viaţă-Făcătoarele Taine ale Domnului nostru Iisus Hristos. Apoi episcopul şi judecătorii i-au obligat pe ortodocşi să apară din nou în faţa lor, cerându-le convertirea la catolicism. Pentru că au refuzat, au fost târâţi la râu şi împinşi în copca pe care o făcuseră ca să sfinţească apa.

Astfel, toţi au suferit şi au murit pentru Hristos, Care le-a dăruit cununa slavei veşnice. În timpul inundaţiilor de primăvară, trupurile întregi ale Sfinţilor Martiri, precum şi trupul cu totul înveşmântat al Sfinţitului Mucenic Isidor, au fost găsite de negustorii ruşi care călătoreau de-a lungul malului râului. I-au îngropat pe sfinţi în jurul Bisericii Sfântului Nicolae. Deşi oamenii au început să-i cinstească pe aceşti sfinţi la puţin timp după moartea lor, ei nu au fost proslăviţi oficial de Biserică decât în anul 1897.

Comentarii

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.
Nume:
e-mail:
Comentariu:
	Introduceți cod: