E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona
 [video] "Ecumenismul e pentru că nu ne apărăm credinţa, iar dacă nu ne apărăm credinţa - ne pecetluiesc". Adunare generală. “Invazia microcipurilor în Moldova. Cum ne apărăm?” Prot. Anatolie CIBRIC: „În ultima vreme, pe unele forumuri au apărut comentarii provocatoare semnate cu numele meu” [video] Un filmuleţ despre CIPURI şi o întrebare: CIPURILE IMPLANTABILE actuale LE-AŢI ACCEPTA? PATRIARHUL KIRIL ÎI CONSIDERĂ PE CATOLICI ŞI PROTESTANŢI ERETICI. Detalii depsre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Moldovei cu arhiep. Teognost EREZIA STRÂNSĂ CU UŞA ÎŞI ARATĂ COLŢII. Primele informaţii despre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu arhiepiscopul Teognost [video] Conferinţă de presă la tema reacţiei ierarhiei BORu la Scrisoarea Deschisă a Creştinilor Ortodocşi din Moldova Creştinii ortodocşi către reprezentaţii Ministerului Sănătăţii: „Nu vă credem!” [video] Un grup de ONG-uri cer modificarea legislaţiei privind vaccinarea copiilor Conferinţă şi protest spontan împotriva vaccinării obligatorii [video] Ieroschimonahul Rafail (Berestov) Aghioritul la întâlnirea de la Chişinău: „Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!” [video] STRIGĂTOR LA CER: 2006 - Pomenirea papei în catedrala patriarhală din Constantinopol [video] Cuvântarea Părintelui Anatolie (CIBRIC) despre prigoana începută ACUM în Rusia: "Vine valul cel mare!" [video] PS Iustinian (România): ”Slujitorii altarelor, să luăm ATITUDINE! Poporul intuiește ceva...” Scrisoarea deschisă a creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii [ACTUALIZAT]  DRUMUL CRUCII în jurul Chişinăului [FOTO/VIDEO - actualizat, 17 iulie]  [IMPORTANT, VIDEO] Părintele Rafail (BERESTOV) de la Athos susţine Scrisoarea creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril  Stareţul Rafail (Berestov) de la Athos: "Nu se mai poate tăcea!" [foto] 23iunie. Moldova, binecuvântată de Dumnezeu!  [video] Părintele Arsenie (Papacioc): "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori" Sf. Simeon Noul Teolog: Pogorârea în noi a Sfântului Duh - condiţia mântuirii  Mass-media (ne) moldovenească prigoneşte tot ce e creştinescArhiepiscopul Averchie (Tauşev): "Să fim adevăraţi creştini ortodocşi, nu modernişti" Cuv. Kukşa al Odesei: "Staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare!" Pr. Dionisie Ignat: "Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur... s-a terminat, e sfârşitul"  
românăрусский
Legături externe

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Nr. 3, martie 2010
Hristos este acelaşi şi ieri, şi astăzi, şi în veac (II)
Ştiri și Publicații
Toate ştirile şi publicaţiile>>

Continuare din Nr. 2

Sfântul Nectarie din Eghina, marele făcător de minuni, spunea aşa „Episcopul care nu-i iubeşte pe eretici şi nu lucrează pentru ei, toate le face din râvnă mincinoasă şi este lipsit de dragoste. Căci acolo unde este dragoste este şi adevăr şi lumină. Iar râvna cea mincinoasă şi slava plină de rătăcire sunt vădite şi alungate de lumină şi de iubire. Cineva poate atrage prin iubire la credinţa sa, chiar şi o întreagă biserică eretică, întemeiată pe o judecare greşită a dogmelor". Prin iubire, fraţilor, să-i cucerim pe eretici. Prin iubire, fraţilor, să-i cucerim pe homosexuali. Prin iubire, fraţilor, să-i cucerim pe duşmanii Bisericii. Sfântul Ioan Scărarul spunea aşa „De voieşti să scoţi ţandăra din ochiul altuia, să nu o scoţi pe aceasta cu o bârnă, ci cu o pensetă. Bârna este cuvântul greu sau purtările urâte. Iar penseta este învăţătura blândă şi mustrarea îndelung răbdătoare". Sfântul Apostol Pavel spune „Mustră, ceartă, mângâie, dar nu şi lovi". Iar un alt sfânt al secolului XX, părintele Serafim Rose, spune aşa „Trebuie să fim osârduitori şi fermi în Ortodoxia noastră fără a fi fanatici. Fanatismul este un semn al îndepărtării de Dumnezeu".

Trăim într-o lume care şi-a făcut din toleranţă un idol. Trăim într-o lume care şi-a făcut din toleranţă un zeu. Şi-mi permit să vă recomand în măsura în care veţi putea face rost de această carte extraordinară „Zeul toleranţei şi descreştinarea creştinismului" apărută nu cu multă vreme în urmă la Editura "Christiana". Autorul din smerenie, pentru că de curând a îmbrăcat haina monahală, nu a vrut să-şi spună numele. El arată în această carte că în Noul Testament, în Sfânta Scriptură, nu găsim cuvântul toleranţă. Există doar o traducere a termenului grecesc ipomoni prin toleranţia, într-un anumit pasaj. Sensul vechi al cuvântului toleranţă făcea referire la purtarea celuilalt. în Dicţionarul Limbii Române, editat de Academia Română în 1983, definiţia este următoarea "a îngădui, a permite un lucru, o situaţie, un fapt nepermis, a trece cu vederea, a admite, a reda sau în forma veche a odihni, a suferi, a îndura, a tolera, a accepta". Adică sensul era de a răbda ceva nepermis. Numai că în zilele noastre, termenul toleranţă a fost denaturat.

Duşmanii Adevărului schimbă sensul termenilor. În Declaraţia principiilor toleranţei din 16 noiembrie 1995 Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) spune, la paragraful 1.3.: „Toleranţa implică respingerea dogmatismului şi absolutismului". Iar doi comentatori, doi teoreticieni ai toleranţei spun că „Practic orice convingere religioasă, politică sau culturală poate conduce la intoleranţă, în cazul în care ea, convingerea, nu lasă loc de nici o îndoială de negreşit ideilor în care credem şi de falsitatea ideilor pe care le tăgăduim". Adică, dacă noi credem în Dumnezeu fără să lăsăm în sufletele noastre o urmă de îndoială, după această nouă definiţie suntem intoleranţi. Părintele Gheorghe Florovschi spunea că toleranţa este doar denumirea defăimătoare a convingerii.

Societatea de astăzi vrea să lăsăm loc îndoielii în sufletele noastre, adică să fim apostaţi. Apologeţii toleranţei sunt apologeţii apostaziei şi încearcă să ne convingă să amestecăm adevărul cu minciuna. Un intelectual român Costion Nicolescu spune aşa: „În mod evident sunt lucruri, care spiritual vorbind, nu se pot tolera unele pe altele. Binele nu poate tolera răul. Adevărul nu poate tolera minciuna. Dreptatea nu poate tolera nedreptatea. Frumosul nu poate tolera urâtul. Valoarea nu poate tolera nonvaloarea".

Cu toate acestea în ziua de azi e din ce în ce mai accentuată învăţătura masonică stabilită în Declaraţia masonică din 1921: "Creştinismul a cucerit lumea prin intoleranţa sa". Dacă îl iubim pe Hristos suntem numiţi fanatici, intoleranţi, retrograzi, habotnici.

Iubiţilor, în ziua de azi, să vi se spună retrograzi e un nume de cinste, e un cuvânt pe care ar trebui să-l purtăm cu bucurie în sufletele noastre. Ar trebui să ne bucurăm că păstrăm Adevărul Mântuitorului Hristos şi al Sfinţilor Părinţi şi ar trebui să ne întristăm dacă am primi minciuna.

În vieţile Sfinţilor, în viaţa Sfântului Paisie cel Mare este relatată o întâmplare care arată cât de strânsă este legătura între toleranţa zilelor noastre şi lucrarea drăcească. Sfântul Paisie cel Mare avea un ucenic care s-a dus să vândă nişte lucruri de mână şi pe drum s-a întâlnit cu un evreu care i-a zis aşa: „O, monahule, pentru ce credeţi voi aşa la întâmplare în Cel Răstignit, fiindcă nu este El Mesia cel aşteptat, ci altul, pentru că altul este acela, iar nu acesta în care credeţi voi, creştinii". Iar monahul din nerăutate şi din prostia inimii sale a răspuns „Poate aşa e cum zici tu".

La aceasta ne îndeamnă societatea contemporană să zicem la atâtea şi atâtea rătăciri: „Poate aşa e, poate nu e credinţa noastră cea adevărată, poate nu e Mesia, poate sunt buni catolicii şi nu sunt eretici, poate homosexualitatea e lăsată de Dumnezeu, poate că avorturile sunt o şansă lăsată de Dumnezeu femeii". "Poate că e aşa", spun unii. Dar prin acest „poate" pierd harul botezului. Iată ce s-a întâmplat. S-a întors ucenicul la Sfântul Paisie şi Sfântul n-a vrut să-l primească şi l-a întrebat „Părinte, pentru ce te întorci de la mine ticălosul şi nu voieşti să mă vezi şi te îngreţoşezi ca de o urâciune? Acest lucru nu mi l-ai făcut niciodată." Bătrânul i-a răspuns: „O, omule cine eşti tu, că nu te cunosc?" „Oare nu sunt eu ucenicul tău?", a zis acela. Bătrânul a zis „Ucenicul meu era creştin şi avea botez, dar tu nu eşti ca acela, iar dacă tu eşti ucenicul meu acela, să ştii că a fugit de la tine botezul. Spune-mi ce ţi s-a întâmplat şi ce ai pătimit pe drum?". „N-am păţit nimic", a spus ucenicul, pentru că nu-şi dădea seama cât de mare era păcatul pe care îl făcuse. Aşa şi noi fraţilor, de multe ori, stând de vorbă cu prietenii, colegii, rudele, în cele din urmă plictisiţi de discuţia cu ei zicem: „Bine, poate şi tu ai dreptate" şi prin aceasta ne lepădăm de Hristos. Sfântul i-a zis: „Du-te departe de la mine, că nu sufăr a auzi vorbe din gura omului care s-a lepădat de Hristos". Spunând ucenicul ce făcuse, şi-a dat seama sfântul şi a zis: „Ticălosule! dar ce este mai rău şi mai urât decât aceasta care ai zis. Cu aceasta te-ai lepădat de Hristos". Şi, pocăindu-se ucenicul, s-a rugat sfântul pentru el şi, rugându-se, citim în vieţile sfinţilor: "Dumnezeu nu a zăbovit şi a iertat îndată păcatul ucenicului şi l-a învrednicit iarăşi de darul sfântului botez, pentru că dumnezeiescul Paisie a văzut Duhul cel Sfânt intrând ca un porumbel în gura ucenicului, iar duhul cel de hulă a ieşit ca un fum, risipindu-se în văzduh".

Să ne rugăm lui Dumnezeu ca după fiecare mică greşeală a noastră, să-l rugăm să ne ierte şi să punem iară şi iară început bun mântuirii. Să lepădăm, deci, de la noi această îndoială pierzătoare de suflet.

În pastorala de Crăciun a Preasfinţitului Episcop Sebastian al Slatinei şi al Romanaţilor zice aşa: „Iubiţi fraţi şi surori în Domnul! Am crezut, în decembrie 1989, că democraţia înseamnă inclusiv libertate religioasă şi pentru aceasta am consimţit cu toţii la toleranţă. De aceea consider că avem tot dreptul acum, privind cum ne sunt demonizate reprezentările creştine sub pretextul unei toleranţe intolerante, să ne întrebăm dacă nu cumva avem de a face de fapt cu o demonocraţie, iar nu cu o democraţie autentică. Pentru că, dacă imaginile adeseori imorale promovate de televiziune şi internet sunt tolerate, atunci imaginile sfinte, adică icoanele, de ce sunt intolerabile?". Poate aţi auzit de marele scandal care a fost în România când s-a încercat scoaterea icoanelor din şcoli. Întreabă Preasfinţitul Sebastian: „Dacă marşurile stradale ale persoanelor care cer dezincriminarea păcatelor împotriva firii sunt morale, simbolurile religioase de ce sunt imorale? Dacă prostituţia şi drogurile se cer dezincriminate şi de cea mai înaltă instituţie a statului, de ce sunt condamnate crucifixele? Ce sunt mai nocive? Imaginile sfinte ori cele imorale? Iată că, în numele toleranţei, credinţa noastră creştină este îngenuncheată. Ni se spune ca noi să fim îngăduitori cu toate sectele, în timp ce alţii se poartă dur cu credinţa noastră. Ni se spune să-i primim în ţara noastră pe toţi de toate confesiunile, de toate religiile, în timp ce dacă se duc creştinii ortodocşi să facă misiune în Israel sunt prinşi, arestaţi şi condamnaţi pentru acest curaj. Există chiar rapoarte ale statului Israel în care în fiecare an se spune câţi misionari au fost prinşi. E adevărat că între acei misionari unii sunt sectanţi şi ar trebui să ne doară sufletul că în timp ce ei au curajul să meargă acolo să-L mărturisească pe Hristos evreilor noi nu avem acest curaj. Mai mult, noi ne temem să-L mărturisim pe Hristos în oraşul în care trăim, la locul de muncă, să nu ne pierdem postul, să nu ne pierdem scaunul. Ne temem, ne temem, ne temem...

Se întâmplă aşa cum se zice în Sfânta Scriptură: „Acolo s-au temut de frică unde nu era frică". Mitropolitul Bartolomeu Anania zice, legat de atacul duşmanilor credinţei: „E bine să ştiţi că pe măsură ce aceste invazii (invaziile sectante) devin tot mai radicale, nouă ne propun în mod repetat şi stăruitor toleranţa. E bine să ştiţi că toleranţa trebuie să funcţioneze până în clipa când începe abuzul. Din momentul în care celălalt abuzează de toleranţa mea, aceasta încetează şi trebuie să înceteze. De aceea personal voi deveni intolerant, chiar cu riscul de a fi catalogat drept fundamentalist". Şi încheie Mitropolitul Bartolomeu Anania cu mult curaj, un curaj care din păcate lipseşte multor patriarhi, mitropoliţi, ierarhi şi preoţi. Zice: „La urma urmei, dacă e vorba de fundamentalism, primul fundamentalist a fost însuşi Hristos: înapoia mea satano!".
E bine că există astăzi oameni care au curajul de a spune lucrurilor pe nume pentru că ni se cere pur si simplu să primim orice. Spunea părintele Serafim Rose că dacă Hristos ar veni a doua oară, astăzi, lumea L-ar răstigni a doua oară sau L-ar interna într-un spital de nebuni. Fiţi cu ochii larg deschişi. Aveţi curajul de a privi lucrurile în faţă. Pentru că ispitele diavolului sunt foarte înşelătoare.

La un Congres al religiilor, primul Congres al religiilor de la Chicago din 1893, Swami Vivekananda, un mare maestru yogin spunea: „Creştinii nu trebuie să devină hinduşi sau budişti, nici aceştia să devină creştini, ci fiecare religie va trebui să-şi însuşească duhul celorlalte religii, păstrându-şi, totuşi, particularităţile ei pentru a putea propăşi potrivit propriilor legi." Adică, în faţa creştinilor Vivekananda spunea „Voi nu trebuie să deveniţi hinduşi", aşa cum ne mint catolicii şi ne spun: „Păi nu trebuie să deveniţi catolici". Dar întorcându-se Vivekananda în India, în faţa hinduşilor a spus cum gândeşte: „Acesta este marele ideal care se află înaintea noastră şi fiecare dintre noi trebuie să se întrarmeze pentru aceasta - cucerirea lumii de către India. Noi toţi trebuie să ne înarmăm şi să ne încordăm fiecare nerv pentru acest scop. Ridică-te, Indie, şi biruieşte lumea prin spiritualitatea ta."

La fel fac catolicii. La adunările ecumeniste spun că ei respectă celelalte confesiuni, dar atunci când se dau mărturisiri de credinţă, ei spun că singura biserică este biserica catolică, iar ceilalţi nu sunt în adevăr câtă vreme nu au intrat sub scaunul papal.

În vremea de astăzi, este foarte important să ne apărăm credinţa. Părintele Efrem Filoteul de la Sfântul Munte Athos a spus că în ziua de azi nu mai putem trăi în nevoinţe ca ale celor din vechime, când erau stâlpnici, când erau oameni care ţineau posturi foarte aspre, deşi există excepţii. M-am dus, de exemplu, în Anglia la o mănăstire, ocrotită de Sfântul Ioan Maximovici cât a trăit, şi mi-a spus stareţa, o maică bătrână: „Vlădica Ioan Maximovici niciodată nu a dormit în pat. Au fost perioade când avea pat în cameră, dar în fiecare dimineaţă vedeam patul neatins. Sau perioade când nici măcar nu a avut pat în chilie, pentru că noi ştiam că el nu doarme întins, dormea doar în fotoliu". Sunt asceţi la mari măsuri de sfinţenie şi în vremurile noastre, dar pentru cei mai mulţi astfel de asceze sunt greu de purtat. Zicea avva părintele Efrem Filoteitul că suntem chemaţi la mărturisirea lui Hristos şi prin această mărturisire jertfelnică ne vom mântui.

Danion VASILE


Vedeţi şi:

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.