Sfântul Teodor Studitul este un mare Sfânt mărturisitor al Ortodoxiei, care a vieţuit în vremuri deosebit de tulburi pentru Biserică. Însemnătatea vieţii şi învăţăturii acestuia pentru Trupul Sobornicesc al lui Hristos este una dintre cele mai mari şi este regretabil că atât pilda întregii sale vieţi de mărturisire şi de pătimire, cât şi cuvintele sale sunt atât de puţin cunoscute astăzi, când avem mare nevoie de întărirea lor. Scrisorile sale din exil îl descoperă pe Sf. Teodor ca pe un al doilea Gură-de-Aur care, precum şi acela, din surghiunul său, fără odihnă, veghează asupra turmei lui Hristos, povăţuind-o, mângâind-o, îmbărbătând-o şi, mai presus de toate, întărind-o pentru purtarea cu neclintire până la capăt a jugului celui bun al mărturisirii şi al suferinţei pentru Hristos. Sunt cuvinte părinteşti pline de cea mai duioasă dragoste, care însă nu cruţă pe nimeni de la jertfă şi care şi pentru noi trebuie să fie oricând temei de încurajare spre purtarea în orice vreme a luptei celei bune pentru adevărul lui Hristos.
În continuare publicăm câteva mici fragmente din scrisorile sale adresate diverselor persoane: de la arhierei, preoţi, călugări până la oameni simpli.. Atunci când Credinţa e primejduită, poruncă Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de Credinţă, nimeni nu are dreptul să zică: "Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu doreşte să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia îşi câştigă existenţa? ... Nu am nici dobândă, nici vreun interes în chestiunea asta". Dacă voi veţi tăcea şi veţi rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut şi dezinteresat?
- Să fie cu tine Hristos pe Care L-ai dorit şi pentru Care pătimeşti! Fii bucuroasă, împuterniceşte-te, întăreşte-te întru Hristos Cel Ce-ţi dă putere nu numai în cele în care te afli acum, ci şi în câte va îngădui să vină spre încercarea credinţei tale celei nefăţarnice. Să nu spui: "S-au împotmolit ierarhi, preoţi, egumeni, iar eu, o femeie, având fire neputincioasă, ce voi face? Cum voi suferi?". Nicidecum, maică! Fiecare dintre noi a luat putere de la Dumnezeu - şi bărbat şi femeie, şi tânăr şi bătrân - ca să lupte până la sânge pentru dumnezeiasca lege şi pentru credinţa noastră ortodoxă.
- Dar Biserica lui Dumnezeu a rămas nerănită chiar dacă a fost atacată cu multe săgeţi şi porţile iadului nu au putut s-o biruiască. Nici nu îngăduie să facă sau să spună ceva în afara hotărârilor şi legilor aşezate [în Ea], chiar dacă mulţi păstori, de multe ori, au fost fără de minte. Fiindcă au adunat sinoade mari şi numeroase şi le-au numit ale Bisericii lui Dumnezeu şi păreau că se îngrijeau pentru canoane, când de fapt erau porniţi împotriva canoanelor. Şi atunci ce e de mirare dacă şi acum cinci sau poate zece episcopi adunaţi împreună au eliberat pe cel caterisit de canoane pentru două pricini, dezlegându-l ca să slujească cele sfinte? Prin urmare sinod nu înseamnă a se aduna pur şi simplu ierarhi şi preoţi, chiar dacă sunt mulţi (căci mai bun este, zice Scriptura, unul care face voia lui Dumnezeu decât mii care o încalcă), ci înseamnă a se aduna în numele Domnului prin cercetarea şi păzirea canoanelor, şi a lega şi dezlega nu la întâmplare, ci aşa cum cere adevărul şi canonul şi regula.
- Nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stăpânirea de a încălca canoanele, fără numai să le aplice şi să se alăture celor predanisite, şi să urmeze pe Sfinţii Părinţi, cei dinaintea noastră... Sf. Ioan Gură de Aur a spus deschis că duşmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei.
- Avem poruncă de la însuşi Apostolul Pavel ca, atunci când cineva învaţă ori ne sileşte să facem orice alt lucru decât am primit şi decât este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice şi locale, acela urmează a fi osândit, că nefăcând parte din clerul sfinţit. Nici un sfânt nu a încălcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfânt, dacă ar fi călcat-o...
- De aceea, îţi amintesc să nu te schimbi nicidecum din statornicia ta, întărindu-te pe stânca neclintită a ortodoxiei, nici să te înfricoşezi degrabă şi să te îndoieşti din pricina căderii unora, fie mireni, fie monahi, şi care parcă sunt ceva, deşi nu sunt nicidecum. Căci unii ca aceştia sunt fraţi mincinoşi, apostoli mincinoşi, "având înfăţişarea dreptei credinţe, dar tăgăduind puterea ei" (2 Tim.3, 5). Mulţi păruţi înţelepţi şi arhierei la arătare şi păruti sfinti, (care au trăit) în vremurile de demult, au fost osândiţi. Dar puţini înţelepţi adevăraţi, care au vieţuit în frica lui Dumnezeu, au luminat ca luminători în lume - fiindcă începutul înţelepciunii este a te înfricoşa de Dumnezeu - şi multă vreme nu păreau că sunt vrednici. Fiindcă omul caută la faţă, dar Dumnezeu se uită la inimă. Te rog încă, astupă-ţi gura cu cărbunele dumnezeieştii dragoste. Căci cu adevărat nu va rămâne nechinuit nimeni, fie prin cuvânt, fie prin faptă. Căci te va pizmui diavolul, primind lovitura mortală din pricina ta. "Că, va zice, şi femeia se ridică asupra mea, şi aceasta înca fiind căsătorită şi cu multă slavă lumească". Şi va mai spune: "Nu sufăr. Voi porni împotriva ei multele mele meşteşugiri, pe bărbat, pe copil, tot sângele, pe celelalte soţii de senatori, cunoscuţii, slugile, slujnicele, averea, pe lângă acestea lacrimile de jale, rugăminţile, făgăduinţele. Şi dacă şi de aici sunt ruşinat, trec la alt fel de ispitire: aduc ameninţările împărăteşti, pizma celor de aceeaşi vrednicie cu ea, care vor zice: Huo! Singură aceea este mai presus de toţi? Cine mai e şi asta? Încă şi ocări, luare peste picior, dispreţuiri, batjocuri, uneori şi scuipări şi, de ce nu, pălmuiri, pedepse şi moarte". Ia aminte, soră în Hristos, sa nu te dai în mâna lui! Acestea sunt însemne ale lui Hristos, acestea sunt cununi cereşti, care te fac nouă muceniţă. Căci nu sunt şi acelea cu trup asemănător, de bun neam, preafericite, tăiate din bărbat cu sabia Duhului? Astfel, cuvântul acesta să-ţi fie prilej spre a te pregăti, soră şi maică, să nu te momească ispititorul diavol cu ceva, pentru a-i întări şi a-i mântui pe mulţi cu pilda ta şi, astfel, să dănţuieşti veşnic în Împărăţia lui Dumnezeu".
- Şi chiar dacă am fi păcătoşi în multe, totuşi suntem ortodocşi şi mădulare ale Bisericii Universale, îndepărtându-ne de orice erezie şi urmând oricărui Sinod recunoscut ca ecumenic (universal) sau local. Şi nu numai acestora, ci şi hotărârilor pe care le-au luat şi le-au propovăduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desăvărşit, ci pe jumătate, cel care crede că are dreapta credinţă, dar nu se alătură dumnezeieştilor Canoane.
- Vai! Pietrele strigă, şi tu taci şi esti fără de grijă? Firea cea nesimţitoare L-a ascultat pe Dumnezeu şi tu te clatini? Ceea ce nu a fost însufleţit, nici i s-a cerut socoteală la judecată, temându-se ca de o poruncă, vorbeşte, iar tu cel ce va să dai seama înaintea lui Dumnezeu în ceasul cercetării chiar şi pentru un cuvânt deşert, deşi vei fi întrebat pentru a da socoteală, spui ca unul fără de minte: "Ce treabă am eu cu acest lucru?". "Acestea, zice Pavel, le-am înfăţişat din pricina voastră, în ce mă priveşte pe mine şi pe Apollo, ca să învăţaţi din pilda noastră, să nu treceţi peste ce s-a scris" (I Cor. 4, 6). Aşadar, şi săracul e lipsit de orice apărare în ziua judecăţii şi va fi osândit ca unul care acum nu grăieşte, căruia şi osânda îi va fi sigură, fie şi numai pentru acest lucru - (ca să nu mai vorbim de vreunul din cei de sus până la cel ce poartă coroană). Căci cei puternici vor fi cercetaţi ca nişte puternici, zice Scriptura, şi judecată aspră va fi celor sus puşi.