Zi de prăznuire - 7 ianuarie
Să ne bucurăm de bucuria căreia ne-am făcut părtaşi prin Naşterea lui Hristos, şi pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut om, să-L proslăvim pentru această întrupare a Sa, şi după puterile noastre să-I aducem cinste şi mulţumire, însă lui Dumnezeu nu-I este plăcută altă mulţumire, decât aceea ca noi să ne mântuim sufletele noastre şi să ne silim a face fapte bune.
Aşadar, să nu fim nemul-ţumitori către Binefăcătorul nostru. După puterile noastre, toţi să-I aducem de toate: credinţă, nădejde, dragoste, înfrânare, milostenie, iubirea aproapelui. Dar mai ales, când vă apropiaţi de această înfricoşată şi Sfântă Masă, de Sfintele Taine, faceţi aceasta cu frică şi cu cutremur, cu conştiinţa curată, cu post şi cu rugăciune. Socoteşte, o, omule, ce jertfă ai să primeşti, de ce Masă te apropii! Gândeşte că tu, cel ce eşti praf şi cenuşă, ai să primeşti Trupul şi Sângele lui Hristos! Când un împărat vă cheamă la masa sa, voi staţi acolo cu respect şi luaţi cu înfrânare din bucatele puse pe masă. Aici, însă, Dumnezeu vă invită la masa Sa şi v-a dat pe propriul Său Fiu; şi îngerii stau împrejur cu frică şi cu cutremur, şi heruvimii îşi acoperă feţele, şi serafimii strigă cuprinşi de spaimă: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul". Ceea ce ni se dă la această Masă este vindecarea rănilor sufletului nostru, o visterie neîmpuţinată, care ne agoniseşte împărăţia cerurilor. mai departe>>
Arătarea Maicii Domnului pe frontul albanez
Aşa cum se ştie, Maica Domnului s-a arătat multor soldaţi de pe frontul albanez. Unul dintre ei a fost şi un evlavios plutonier, domnul Nicolae Gatzaros. Cu lacrimi de emoţie povesteşte minunata întâmplare.
Am deosebita cinste de a vă spune că ieri, Duminică 2 martie a.c., pe la ora 8 seara, am mers pe un deal mic, aflat în apropierea cantonamentului Companiei a 2-a a Batalionului nostru, căci simţeam nevoia să mă mişc.
Simţeam că o putere tainică mă atrăgea acolo. Vântul încetase să sufle şi cerul era înstelat. La întoarcere nu am apucat să fac zece paşi, când deodată a apărut înaintea mea, tăindu-mi calea, o femeie îmbrăcată în negru şi împodobită cu multă cuviinţă. Chipul ei se distingea bine în lumina serii. Această vedenie arătându-mi-se pe neaşteptate, la început am fost surprins, apoi însă mi-am revenit, deoarece ştiam că Maica Domnului s-a arătat de multe ori fie în vedenie, fie în vis în timpul incursiunilor armatei noastre. Atunci, fără să-mi dau seama, am căzut în genunchi ca să-i sărut dreapta. Din pricina emoţiei ochii au început să-mi lăcrimeze, iar picioarele şi buzele mi-au tremurat pentru mult timp. mai departe>>
Ce-i opreşte pe oameni să vină la biserică?
Pacea nu se întreţine prin conferinţe de pace lipsite de Duhul Sfânt, ci pace este acolo unde este smerenie şi credinţă
Orice iubim pe această lume mai mult decât pe Dumnezeu este închinare la idoli
"Îi opreşte robia în care se află fără ca ei să-şi dea seama. Robi ai grijilor lumeşti, ai poftelor trupeşti, şi ai patimilor în general, ei orbecăiesc în întuneric şi interpretează eronat orice se vorbeşte despre biserică. mai departe>>