Să dea Domnul ca rugăciunile rostite necontenit în aceste zile toride de august să ajungă la Dumnezeu şi să se reverse peste noi şi peste ţara noastră prin harul Lui cel bogat.
Pe 2 august, de la biserica din satul Tudora, Ştefan Vodă, a început Drumul Crucii în jurul ţării. După Sfânta Liturghie oficiată de ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove, împreună cu un sobor de preoţi, creştinii au pornit în pelerinajul de cincizeci de zile prin satele şi oraşele Moldovei. În fiecare zi, după popasul de noapte, dis-de-dimineaţă în biserica locală se oficiază Sfânta Liturghie. Astfel, în sumă, vor fi oficiate cincizeci de liturghii.
Începând cu ziua Sfântului Proroc Ilie, procesiunea Drumului Crucii se deplasează cu rugăciuni de pocăinţă, parcurgând noi şi noi segmente din traseul stabilit din timp.
E o mare bucurie să participi la rugăciunea de obşte rostită din mers kilometru după kilometru, care are menirea să trezească conştiinţe, să umilească inimi, să unească oameni, să implore mila Domnului asupra acestui petic de pământ.
Drumul Crucii înaintează sigur şi triumfător. Cu Crucea Domnului în frunte, sub dangătul necontenit al clopotelor, cu icoane făcătoare de minuni, cu răcliţe în care se păstrează părticele din moaştele sfinţilor şi cu principala sfinţenie a pământului nostru - icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăţ - fraţii şi surorile noastre merg zi de zi, pas cu pas, mărturisind neobosit dreptmăritoarea credinţă.
„Doa-mne I-i-su-se Hri-stoa-se, Fi-ul lui Du-mne zeu, mi-lu-ie-şte-ne pre noi, pă-că-too-şii", răsună hotărât glasurile celor circa 200 de oameni, căror li se alipesc din localitate în localitate, creştinii băştinaşi. Iar şi iar, de zeci şi de sute de ori se rosteşte această rugăciune.
Soarele arde nemilos, căldura devine uneori greu de suportat, dar cu mila Domnului oastea creştinească înaintează, mergând pe uliţele satelor, pe câmpuri înmiresmate cu flori, pe dealuri şi pe văi. Din când în când procesiunea încetineşte, căci din automobilele staţionate pe partea opusă a carosabilului ies oameni şi se aranjează unul câte unul
în genunchi şi peste capetele lor plecate „trece" icoana neamului purtată de braţele a patru bărbaţi. Îşi fac cruce, unii au ochii în lacrimi, alţii cu greu îşi ascund bucuria de a fi binecuvântaţi de Maica Domnului.
E uimitor câtă umilinţă naşte în inimile martorilor întâmplători această procesiune maiestuoasă. Pe feţele lor se citeşte interes, bună-cuviinţă, înduioşare şi credinţă. Toţi se opresc îşi fac semnul crucii, stând în poziţia „drepţi" înaintea sfinţeniilor care li se perindă prin faţă.
Ochii noştri, ai oamenilor de azi, au obosit să vadă doar lucruri lumeşti, doar lucruri pământeşti revărsate cu prisosinţă de pe ecranele televizoarelor. Procesiunea Drumului Crucii vine să le amintească tuturor de lumea nevăzută, de suflet, de Domnul, de Maica Domnului, de sfinţi. De faptul că Ei sunt cu noi întotdeauna şi ne veghează paşii.
Să dea Domnul ca rugăciunile rostite necontenit în aceste zile toride de august să ajungă la Dumnezeu şi să se reverse peste noi şi peste ţara noastră prin harul Lui cel bogat. Să ne lumineze ochii minţii pentru a deosebi binele de rău, să surpe idolii înşelători ai zilelor de azi, precum şi Sfântul Proroc Ilie a surpat cu puterea lui Dumnezeu idolii vremii sale.
Comentarii
Doamne,al puterilor fii cu noi,intelegi neamuri si va plecati caci cu noi este DUMNEZEU.Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu,ale tuturor Sfintilor si a celor care merg zi si noapte in jurul tarisoarei noastre,Doamne iarta pacatele acestul popor.Intareste Doamne pe cei binecredinciosi si ne auzi pre noi.Doamne ajuta!!!!
Cît traim pe acest pămînt Mai avem un lucru sfint, O cimpie, un sat natal O clopotniță pe deal. Cît avem o țară sfintă, Si un nai care mai cînta, Cît parinții vii ne sînt Mai exista ceva sfint. Cît padurile ne dor Și avem un viitor Cît trecutu-l ținem minte Mai exista lucruri sfinte. Cît Luceafarul rasare, Și în cer e sarbătoare, Și e pace pe pămint, Mai există ceva sfî nt. Cît avem un sat departe Și un grai fară de moarte Cît ai cui zice parinte, Mai exista lucruri sfinte.
Cît durea-ne-vor izvoare, Ori un cîntec ce dispare, Cît mai avem ceva sfînt Vom trăîi pe-acest pămînt.