Însuşi numele de „Consiliu Mondial al Bisericilor" conţine întreaga erezie a acestei organizaţii pseudo-ecleziale.

Biserica este Una şi Sobornicească şi în ea viază tot Adevărul, tot Harul şi toate cele pe care Domnul le-a adus cu El pe pământ şi le-a dăruit pentru mântuirea oamenilor. Biserica este Una şi Sobornicească pentru că îi adună pe toţi cei ce doresc mântuirea întru una, într-un întreg, care este Trupul Dumnezeu-Omului Hristos. Prin urmare, însăşi ideea unui „consiliu" sau a unei „uniuni" a bisericilor este de neconceput, inadmisibilă şi inacceptabilă cunoştinţei şi conştiinţei ortodoxe.

Consiliul Mondial al Bisericilor s-a născut dintr-o erezie modernă - pan-erezia numită ecumenism (Misiunea OFICIALĂ a Consiliului Mondial al "bisericilor": "Edificarea unităţii Bisericii lui Hristos într-o credinţă şi O comuniune EUHARISTICĂ." - n.n.). Astăzi fenomenul ecumenist nu mai este ceva nou şi necunoscut; s-a scris şi s-a vorbit destul de mult despre el vreme de decenii şi se poate spune că este un fenomen extrem de complex. Ecumenismul este mai presus de toate o erezie ecleziologică, deoarece loveşte la însăşi rădăcina Credinţei Ortodoxe - în alcătuirea Sfintei Biserici, încercând să o preschimbe într-o „organizaţie socială", golită de toate însuşirile divino-umane ale Trupului lui Hristos, pregătind astfel calea pentru venirea lui Antihrist.

Temeliile ecumenismului au fost puse în Anglia încă din anul 1897, la Conferinţa celor 194 de cardinali anglicani de la Lambeth. La această întrunire au fost formulate principiile de bază ale viitoarei uniri ecumeniste a „bisericilor" creştine. Conferinţa de la Lambeth a definit un minim dogmatic, adică unitatea va fi regăsită în baza comună de învăţături teologice. Potrivit acestei concepţii, numitorul comun ar trebui căutat în Sfânta Scriptură (însă în afara contextului Sfintei Tradiţii), în Simbolul de credinţă de la Niceea şi Constantinopol, şi în doar două taine: Botezul şi Euharistia. Pe lângă acestea, s-a pus accentul pe aşa-numitul „Principiu al toleranţei", privind învăţăturile celorlalte „biserici", în pregătirea introducerii unui „compromis al dragostei". A treia invenţie a Conferinţei de la Lambeth a fost vestita „teorie a ramurilor", provenită din afirmaţia că Biserica lui Hristos este, prezumtiv, un arbore cu multe ramuri, toate aceste ramuri fiind egale unele cu altele, reprezentând manifestarea Bisericii celei una doar în unitatea lor colectivă.

O dată sădită, sămânţa cea rea s-a răspândit cu repeziciune. Până la începutul secolului al XX-lea, „bisericile" protestante au organizat în 1919 un Congres Misionar Mondial la Edinburgh, unde s-a hotărât organizarea unei mişcări creştine mondiale care să se ocupe de chestiunile credinţei şi organizării bisericii. În acelaşi timp era activă şi mişcarea „Viaţă şi lucrare", a cărei misiune era să realizeze unitatea creştinilor prin cooperarea lor asupra chestiunilor vieţii practice. Din aceste două mişcări exclusiv protestante, unite mai apoi în 1948, la prima Adunare Generală de la Amsterdam, ia fiinţă Consiliul Mondial al Bisericilor cu sediul la Geneva. Din nefericire, la această adunare au fost prezente şi câteva biserici ortodoxe, printre care Patriarhia Ecumenică, Biserica Ciprului, Biserica Greciei şi Mitropolia Rusă din America.

Din păcate, unii ierarhi şi teologi ortodocşi nu au rezistat acestei ispite a modernismului şi secularismului multă vreme şi, curând, s-au infectat cu ea. Dintre bisericile ortodoxe, prima care a făcut concesii ecumenismului a fost Patriarhia Constantinopolului încă din ianuarie 1920, prin Enciclica ei „Către bisericile lui Hristos de pretutindeni", unde pentru întâia dată numele de „biserici" este acordat în mod egal tuturor feluritelor credinţe eretice.

Astfel, încă de la începutul acestei nefericite enciclice, se zice: „...apropierea între diferitele Biserici creştine şi frăţietatea între ele nu sunt excluse de către diferenţele de doctrină care există între ele..." Enciclica susţine mai apoi necesitatea de a lucra pentru „pregătirea şi avansarea acestei uniri binecuvântate"; numeşte felurite grupări eretice „biserici care nu mai trebuie să se socotească unele pe altele a fi străine şi venetice, ci înfrăţite, făcând parte din casa lui Hristos" şi „împreună moştenitoare, mădulare ale aceluiaşi trup şi părtaşi făgăduinţei lui Dumnezeu în Hristos" (Efeseni 3:6). Ca prim pas practic în dragostea şi încrederea reciprocă s-a considerat a fi necesar ca Biserica Ortodoxă să primească Calendarul Nou (gregorian), „pentru ca prăznuirea marilor sărbători creştine să se facă în acelaşi timp de către toate bisericile". Această cerinţă a fost împlinită curând de către Patriarhia Constantinopolului (şi mai apoi de alte câteva Biserici Ortodoxe locale), plătind un preţ scump: schisma internă, atât între Biserici cât şi între credincioşi.

Alte biserici ortodoxe au rezistat pentru o vreme acestei ispite. Îndeosebi Patriarhia Moscovei a arătat precauţie în privinţa ecumenismului. Congresul Episcopilor Bisericilor Ortodoxe locale ţinut la Moscova între 8-18 iulie 1948, cu ocazia aniversării a 500 de ani de la proclamarea autocefaliei Bisericii Ruse a dat mărturie despre aceasta. Reprezentanţii Bisericilor Alexandriei, Antiohiei, Rusiei, Serbiei, României, Georgiei, Bulgariei, Poloniei, Cehoslovaciei şi Albaniei, care au luat parte la întrunire, au respins participarea la Mişcarea Ecumenică Mondială şi CMB (care tocmai se înfiinţase), condamnându-le ca eretice.

Totuşi, această râvnă a ortodocşilor în a propovădui Adevărul lui Dumnezeu despre Biserică nu a durat mult. Doar la patru ani de la alcătuirea Consiliului Mondial al Bisericilor, în 1952, Patriarhul Athenagoras al Constantinopolului a emis o enciclică, chemând toţi conducătorii bisericilor ortodoxe locale să se alăture Consiliului Mondial al Bisericilor. În pofida faptului că motivele unui astfel de îndemn erau extrem de banale, umaniste şi nebisericeşti (de pildă, „apropierea oamenilor şi a naţiunilor" cu scopul „confruntării marilor probleme care preocupă întreaga omenire"), în decursul aceluiaşi an (1952), unele biserici ortodoxe s-au grăbit să se alăture CMB. Patriarhia Ecumenică şi-a trimis reprezentanţi permanenţi la sediul CMB de la Geneva. În 1959, Comitetul Central al CMB s-a întâlnit cu reprezentanţi ai tuturor Bisericilor Ortodoxe în insula Rhodos. De atunci, ecumenismul a trecut de zidurile Ortodoxiei şi a început, precum un cancer, să o roadă dinăuntru. După întâlnirea de la Rhodos, ortodocşii au început să se întreacă unii cu alţii care să fie mai ecumenist.

Lucrul asupra agendei ecumeniste a fost însoţit de declaraţii separate ale unor reprezentanţi individuali ai Bisericilor Ortodoxe, în afara celor aparţinând Scaunului Constantinopolului - declaraţii care nu au nimic în comun cu poziţiile şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Hotarele aşezate de Părinţii noştri între adevăr şi minciună, lumină şi întuneric, Hristos şi veliar au fost încălcate. Sarcina de căpătâi a tuturor manifestărilor de dragoste sentimentală (în esenţă, reciproc făţarnică) presupus arătată în aceste declaraţii a fost de a dezvolta în rândul creştinilor ortodocşi conştiinţa că sunt fraţi în Hristos cu neortodocşii şi împreună-mădulare ale adevăratei Biserici a lui Hristos cea una. Acestea au fost afirmate la întruniri şi conferinţe, tipărite în cărţi şi reviste, şi emise la radio şi televizor. Şi toate acestea duc mai devreme sau mai târziu către „un singur Potir", adică la împărtăşirea în comun (intercommunio), scopul de căpătâi al aşa-zisului „dialog al iubirii". Potrivit părintelui Iustin Popovici, acesta este de fapt „cea mai vicleană trădare a Domnului Hristos este trădarea lui Iuda şi trădarea întregii Bisericii a lui Hristos".

Episcopul Artemie (Serbia), "Biserica Ortodoxă Sârbă şi ecumenismul", 1995

1986. Adunarea generală a CMB de la Assisi. 1987. Slujirea patr. Demetrios la Vatican împreună cu Ioan Paul II.

Integrează:

1991. Adunarea generală a CMB de la Canberra, Australia, la care Mitropolitul Kiril (Gundeaiev), actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse a declarat următoarele: "Consiliul Mondial al Bisericilor este casa noastră comună. Ortodocşii îl consideră casa lor şi doresc ca acesta să devină leagănul viitoarei biserici UNITE (a "bisericii" lui antihrist - n.n.)."

Integrează:

1994. Înfiinţarea "Consiliului Naţional al Bisericilor din Australia" cu participarea a 3 jurisdicţii ortodoxe. Canberra.

Integrează:

1994. Hramul Patriarhiei Ecumenice prăznuit împreună cu catolicii.

Integrează:

Citiţi şi:

• Părintele Anatolie Cibric: „Prezenţa Bisericii Ortodoxe Ruse în Consiliul Mondial al bisericilor ne afectează primirea Darului Duhului Sfânt, ne lipseşte de acest Dar."
• FILM DOCUMENTAR: Trădătorii Ortodoxiei (Traitors of Orthodoxy) [youtube, în engleză]
• Izgonirea episcopului Artemie: ÎNCEPUTUL OFICIAL AL PRIGOANEI ÎMPOTRIVA ANTI-ECUMENIŞTILOR ?
• FILM DOCUMENTAR: Ecumenismul - religia antihristului (Экуменизм - религия антихриста) [youtube, în rusă]
• MĂRTURISIREA de CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI
• Conferinţa Teologică Internaţională: „Mărturisirea Credinţei: între Dragoste şi toleranţă."
• DE CE un ortodox NU poate fi ecumenist?
• Tăcerea episcopilor înseamnă ATEISM şi CRIMĂ
  
• IMPORTANT: Încă un pas spre acceptarea primatului papal!
• STRIGĂTOR LA CER: Patriarhul Rusiei va face o vizită OFICIALĂ „patriarhului" eretic armean
• Hristos este acelaşi şi ieri, şi astăzi, şi în veac (I)
• Paşi spre erezia ecumenismului
• Acceptăm UNIREA cu monofiziţii?
• Despre IUDAIZAREA catolicismului. Cronica lepădării (I)
• Martirizaţi de catolici: Monahi de la Athos
• Martirizaţi de catolici: Sfântul Sfinţit Mucenic Isidor preotul şi ceilalţi 72 de Mucenici din Yuriev (Estonia)

• EREZIA monofizitismului şi pseudoreligia universală
• ÎNCERCĂRI ECUMENISTE DE UNIRE ÎNTRE ORTODOCŞI ŞI MONOFIZIŢI
• Ioan Vlăducă: Împotriva MONOFIZITISMULUI

ABONAŢI-VĂ, şi veţi fi la curent cu ultimele publicaţii.

Comentarii

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.
Nume:
e-mail:
Comentariu:
	Introduceți cod: