E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona
 [video] "Ecumenismul e pentru că nu ne apărăm credinţa, iar dacă nu ne apărăm credinţa - ne pecetluiesc". Adunare generală. “Invazia microcipurilor în Moldova. Cum ne apărăm?” Prot. Anatolie CIBRIC: „În ultima vreme, pe unele forumuri au apărut comentarii provocatoare semnate cu numele meu” [video] Un filmuleţ despre CIPURI şi o întrebare: CIPURILE IMPLANTABILE actuale LE-AŢI ACCEPTA? PATRIARHUL KIRIL ÎI CONSIDERĂ PE CATOLICI ŞI PROTESTANŢI ERETICI. Detalii depsre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Moldovei cu arhiep. Teognost EREZIA STRÂNSĂ CU UŞA ÎŞI ARATĂ COLŢII. Primele informaţii despre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu arhiepiscopul Teognost [video] Conferinţă de presă la tema reacţiei ierarhiei BORu la Scrisoarea Deschisă a Creştinilor Ortodocşi din Moldova Creştinii ortodocşi către reprezentaţii Ministerului Sănătăţii: „Nu vă credem!” [video] Un grup de ONG-uri cer modificarea legislaţiei privind vaccinarea copiilor Conferinţă şi protest spontan împotriva vaccinării obligatorii [video] Ieroschimonahul Rafail (Berestov) Aghioritul la întâlnirea de la Chişinău: „Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!” [video] STRIGĂTOR LA CER: 2006 - Pomenirea papei în catedrala patriarhală din Constantinopol [video] Cuvântarea Părintelui Anatolie (CIBRIC) despre prigoana începută ACUM în Rusia: "Vine valul cel mare!" [video] PS Iustinian (România): ”Slujitorii altarelor, să luăm ATITUDINE! Poporul intuiește ceva...” Scrisoarea deschisă a creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii [ACTUALIZAT]  DRUMUL CRUCII în jurul Chişinăului [FOTO/VIDEO - actualizat, 17 iulie]  [IMPORTANT, VIDEO] Părintele Rafail (BERESTOV) de la Athos susţine Scrisoarea creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril  Stareţul Rafail (Berestov) de la Athos: "Nu se mai poate tăcea!" [foto] 23iunie. Moldova, binecuvântată de Dumnezeu!  [video] Părintele Arsenie (Papacioc): "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori" Sf. Simeon Noul Teolog: Pogorârea în noi a Sfântului Duh - condiţia mântuirii  Mass-media (ne) moldovenească prigoneşte tot ce e creştinescArhiepiscopul Averchie (Tauşev): "Să fim adevăraţi creştini ortodocşi, nu modernişti" Cuv. Kukşa al Odesei: "Staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare!" Pr. Dionisie Ignat: "Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur... s-a terminat, e sfârşitul"  
românăрусский
Legături externe

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Nr. 2, februarie 2012
Cum smerenia poate fi falsă
Ştiri și Publicații
Toate ştirile şi publicaţiile>>

Deseori auzim: trebuie să te smereşti, caută mai întâi de toate smerenia ş. a. m. d. Însă trebuie să cunoaştem că şi smerenia poate fi falsă.

Mai întâi de toate trebuie foarte exact să facem deosebirea dintre smerenie şi smerita cugetare, precum şi dintre smerita cugetare şi smerita vorbire.

Smerenia este una dintre cele mai înalte virtuţi evanghelice, mai presus de înţelegerea omenească. Smerenia este dumnezeiască, ea este învăţătura lui Hristos, însuşirea lui Hristos, lucrarea lui Hristos. Ioan Scărarul zice, că doar cei conduşi de Duhului lui Dumnezeu pot vorbi satisfăcător despre smerenie. Cel care doreşte să dobândească smerenia trebuie cu străduinţă să înveţe Evanghelia şi cu aceeaşi străduinţă să îndeplinească tot ce ne-a poruncit Domnul nostru Iisus Hristos. Săvârşitorul (împlinitorul, ) poruncilor evanghelice poate ajunge la conştientizarea păcătoşeniei personale şi a păcătoşeniei omenirii întregi, în sfârşit, la conştiinţa şi convingerea că el este cel mai păcătos şi mai rău dintre oameni. Smerenia este un sentiment al inimii.

Smerita cugetare însă este modul de gândire preluat total din Evanghelia lui Hristos. Mai întâi e necesară însuşirea smeritei cugetări, iar odată cu deprinderea smeritei cugetări sufletul dobândeşte smerenia. Smerenia o dăruieşte sufletului Dumnezeu, aceasta este deja lucrarea harului Dumnezeiesc, prin smerita cugetare însă noi ne pregătim pentru smerenie, arătăm Domnului dorinţa noastră de a avea sfânta smerenie. Cugetând smerit creştinul se străduieşte să facă totul de parcă el ar avea deja smerenie- în relaţiile cu apropiaţii, în toate acţiunile sale, în gânduri, cu toate că sufletul lui încă nu s-a smerit, el se ţine pe sine în dispoziţie smerită prin autoimpunere, reţinându-şi permanent pornirile sale îndrăzneţe. Însă aceasta nu este făţărnicie sau falsitate, fiindcă aici se urmăreşte scopul dobândirii prin acest comportament a adevăratei smerenii şi, desigur, pentru aceasta e nevoie de a te purta modest, de a vorbi încet, de a merge liniştit, de a nu intra în dispute, de a nu te evidenţia ş.a.m.d.

Însă smerita vorbire foarte tare se aseamănă cu smerita cugetare. În mare parte acţiunile ei sunt parcă aceleaşi, se văd din afară la fel, dar înăuntru e cu totul altceva. Smerita vorbire are înăuntru un alt scop, ea doreşte să se arate oamenilor ca smerenie, în acest scop ia o înfăţişare smerită, pleacă privirea, vorbeşte încet cuvinte modeste: tot aspectul denotă linişte şi reţinere; sau spune despre sine expresii demascatoare, toate acestea la vedere, pentru părerea omenească.

„Cât de folositor este să ne învinuim şi să ne autoacuzăm de păcătoşenia noastră înaintea lui Dumnezeu în cămara tainică a inimii, tot atât de dăunător este să facem aceasta înaintea oamenilor. În caz contrar noi vom trezi înăuntrul nostru părerea amăgitoare că suntem smeriţi", spune sf. Ignatie Breanceaninov.

El observă un lucru interesant: lumii nu-i place de loc adevărata smerenie, iar cea falsă (făţarnică) întotdeauna foarte mult o atrage. Sf. ierarh scrie: „Cei sporiţi în viaţa călugărească agonisesc o libertate deosebită şi simplitate a inimii, care nu pot să nu se manifeste în comunicarea cu apropiaţii. Aceştia nu sunt pe placul lumii!.. ea îi consideră mândri... Lumea caută linguşiri, iar în ei vede sinceritatea, de care nu are nevoie, întâlneşte demascarea, care îi este nesuferită". S-a observat că oamenii smeriţi cu adevărat, care-şi iubesc apropiaţii, nu se îngrijesc de impresia exterioară pe care o lasă asupra lor, ei sunt atenţi la propriul suflet şi sunt preocupaţi ca într-adevăr să împlinească poruncile lui Hristos faţă de aproapele; comportamentul exterior al acestor oameni poate fi foarte reţinut, uneori părând a fi peste măsură de aspru sau dur. Însă chiar timpul mai târziu arată, că aceşti oameni au manifestat o grijă sinceră pentru apropiaţi, i-au compătimit cu adevărat şi le-au acordat ajutor. Iar făţarnicii, prefăcuţii, falşii-smeriţi deseori sunt nespus de binevoitori, plăcuţi, servili, dar când se va întâmpla un necaz, o nevoie, o greutate, ei se vor dovedi a fi îndepărtaţi, reci şi străini, indiferenţi la toate suferinţele aproapelui. Anume acesta şi este aluatul fariseilor, de care le-a spus să se ferească ucenicilor Săi Domnul nostru Iisus Hristos.

Arhim. Lazăr ABAŞIDZE

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.