E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona

    

românăрусский
Ссылки

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Răsărit-a primăvara postului
Новости и Статьи
Все новости>>

pokaiania_dveri_500Pocăinţa este ceasul cel mai bun şi mai adevărat al vieţii noastre, în timp ce celelalte ceasuri şi clipe, ceasuri şi clipe ale păcatului, sunt greşeală şi minciună. Pocăinţa fiecărui suflet este un lucru măreţ.

Dar ceea ce pricinuieşte uimire este atunci când duhul trezirii duhovniceşti străbate în acelaşi timp toate sufletele unei societăţi. Pocăinţa unui popor întreg este un fapt minunat şi totodată cutremurător. În istorie a rămas ca pildă pocăinţa ninivitenilor. După ce au fost înştiinţaţi că: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrusă", s-au pocăit cu toţii. De la cel mai mare până la ultimul prunc s-au întristat, au postit, s-au îmbrăcat în sac şi şi-au presărat cenuşă pe capetele lor. Până şi pe animalele lor le-au lăsat fără hrană în vremea celor trei zile de pocăinţă. Şi Dumnezeu i-a iertat şi nu i-a pierdut. Câte nu are de spus pilda aceasta societăţii noastre apostatice şi preadesfrânate!

Celor care nu au lepădat credinţa, vicleanul le zădărniceşte de multe ori pocăinţa în două moduri.

Uneori prin nădejdea înşelătoare că mila lui Dumnezeu îi va mântui pe toţi la sfârşit şi, prin urmare, nu mai este trebuinţă să se mai neliniştească sau prin iluzia că, spunându-şi păcatele înaintea unei icoane, ele li se vor ierta.

Alteori, dimpotrivă, prin teama nesiguranţei şi îndoielii care îi face să şovăie din pricina ruşinii aduse de gândul: „Oare mi se vor ierta păcatele mele atât de multe şi mari? Şi dacă mi se iartă, unde voi găsi curajul să le spun? Şi dacă le voi spune, cine mă asigură că cele ascunse ale mele nu vor fi făcute cunoscute şi altora?".

Celor care depăşesc toate acestea şi nu au alt motiv să lepede pocăinţa, vicleanul foloseşte ultima sa armă, amânarea, care adeseori duce la zădărnicirea pocăinţei. Amânarea este legată de diferite pretexte şi îndreptăţiri, prin care pocăinţa mereu se mută pentru „altă dată".

Cei care însă doresc cu adevărat pe Domnul şi au pocăinţă adevărată, depăşesc orice piedică şi ajung la epitrahilul duhovnicului. Pentru că numai acolo se dăruieşte iertarea păcatelor.

Sf. Munte Athos

сообщения

2013-04-27 23:13:34
Jessica

Draga Mihai,1. corect, cele două pemlbroe trebuie despărțite.2. de acord și cu al doilea punct. Orele de religie pot deveni nu numai un focar de naționalism ieftin, ci și cursuri de sectarism, programare pentru ură la adresa neoprotestanților. Mai trebuie dovedit după gafa cu ortodoxia religie națională că agenda de impunere a ortodoxiei een defavoarea celorlalte culte este o agendă eencă activă.4. Din păcate așa este este valabil și een cazul nostru, este valabil și pentru orele de școală duminicală, de la care părinții așteaptă eendeplinirea unor responsabilități care cad een seama lor.

2013-04-28 16:42:31
mehghjsvijm

NZiJxN <a href="http://pvyrwaouicrj.com/">pvyrwaouicrj</a>

Оставьте ваше сообщение

ВНИМАНИЕ: Редакция оставляет за собой право не размещать неуместные комментарии.