E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona
 [video] "Ecumenismul e pentru că nu ne apărăm credinţa, iar dacă nu ne apărăm credinţa - ne pecetluiesc". Adunare generală. “Invazia microcipurilor în Moldova. Cum ne apărăm?” Prot. Anatolie CIBRIC: „În ultima vreme, pe unele forumuri au apărut comentarii provocatoare semnate cu numele meu” [video] Un filmuleţ despre CIPURI şi o întrebare: CIPURILE IMPLANTABILE actuale LE-AŢI ACCEPTA? PATRIARHUL KIRIL ÎI CONSIDERĂ PE CATOLICI ŞI PROTESTANŢI ERETICI. Detalii depsre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Moldovei cu arhiep. Teognost EREZIA STRÂNSĂ CU UŞA ÎŞI ARATĂ COLŢII. Primele informaţii despre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu arhiepiscopul Teognost [video] Conferinţă de presă la tema reacţiei ierarhiei BORu la Scrisoarea Deschisă a Creştinilor Ortodocşi din Moldova Creştinii ortodocşi către reprezentaţii Ministerului Sănătăţii: „Nu vă credem!” [video] Un grup de ONG-uri cer modificarea legislaţiei privind vaccinarea copiilor Conferinţă şi protest spontan împotriva vaccinării obligatorii [video] Ieroschimonahul Rafail (Berestov) Aghioritul la întâlnirea de la Chişinău: „Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!” [video] STRIGĂTOR LA CER: 2006 - Pomenirea papei în catedrala patriarhală din Constantinopol [video] Cuvântarea Părintelui Anatolie (CIBRIC) despre prigoana începută ACUM în Rusia: "Vine valul cel mare!" [video] PS Iustinian (România): ”Slujitorii altarelor, să luăm ATITUDINE! Poporul intuiește ceva...” Scrisoarea deschisă a creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii [ACTUALIZAT]  DRUMUL CRUCII în jurul Chişinăului [FOTO/VIDEO - actualizat, 17 iulie]  [IMPORTANT, VIDEO] Părintele Rafail (BERESTOV) de la Athos susţine Scrisoarea creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril  Stareţul Rafail (Berestov) de la Athos: "Nu se mai poate tăcea!" [foto] 23iunie. Moldova, binecuvântată de Dumnezeu!  [video] Părintele Arsenie (Papacioc): "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori" Sf. Simeon Noul Teolog: Pogorârea în noi a Sfântului Duh - condiţia mântuirii  Mass-media (ne) moldovenească prigoneşte tot ce e creştinescArhiepiscopul Averchie (Tauşev): "Să fim adevăraţi creştini ortodocşi, nu modernişti" Cuv. Kukşa al Odesei: "Staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare!" Pr. Dionisie Ignat: "Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur... s-a terminat, e sfârşitul"  
românăрусский
Legături externe

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Nr. 11, noiembrie 2011
Cea mai îmbelşugată izvorâre de mir din istoria icoanelor
Ştiri și Publicații
Toate ştirile şi publicaţiile>>

JoseMunoz_cu_icoana.Această icoană a fost zugrăvită în 1981 de către monahul-iconograf atonit Hrisostom. Ea reprezintă o copie a vechiului odor al mănăstirii Iviron: icoana Maicii Domnului Portaitissa, aflată în Sfântul Munte încă din veacul al IX-lea, din timpul iconoclasmului. Icoana "Monrealska" nu este mare: are 40/50- cm.

În anul 1982, igumenul schitului Naşterii Domnului, a dăruit-o iconarului Jose Munoz Cortez, spaniol ortodox de origine chiliana, cu reşedinţa permanentă în Canada. Jose Munoz, era iconograf pustnic şi locuia într-un cartier sărman din Montreal (Canada). Icoana Maicii Domnului Portaitissa ("Iviru") a primit-o în dar în iulie, fiind în pelerinaj la Athos, iar câteva luni mai tarziu, la Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserica, s-a produs o minune cu această sfântă icoană. Brusc, de pe umarul drept al Maicii Domnului, din steaua care simbolizează pe Duhul Sfânt, a început să se prelingă ulei foarte aromat, dar si din ambele mâini ale Fecioarei şi din mâna dreaptă a Pruncului. Din acea zi Icoana "Monrealska" nu a încetat să fie izvorâtoare de mir şi a izvorât mir zilnic vreme de 15 ani! Istoria Bisericii Ortodoxe nu a mai cunoscut o izvorâre de mir atât de lungă şi de îmbelşugată. Mirul izvora mai ales din mâinile Maicii Domnului şi ale lui Domnului Hristos, precum şi din stelele de pe umerii Preacuratei, în vreme ce partea din spate a icoanei ramânea întotdeauna uscată. Icoana a trecut practic prin toate parohiile Bisericii Ruse din afara graniţelor: în America de Sud, în Europa, în Australia, în Noua Zeelandă. Zeci de mii de oameni din toată lumea s-au închinat cinstitului chip al Maicii Domnului şi au devenit martori oculari ai minunii. Jose Cortez transporta icoana într-o învelitoare specială, şi nu o dată în vremea zborului cu avionul învelitoarea se îmbiba toată cu mir. Deşi episcopul Vitalie (mai apoi mitropolit al Bisericii Ruse din afara graniţelor) nu a îngăduit savanţilor să ia probe de mir pentru analize, socotind că ar fi o lipsă de cinstire faţă de Maica Domnului, permitea să fie cercetată icoana. Experţii s-au încredinţat că icoana a fost zugrăvită pe o scândură simplă şi nu cuprinde nici un fel de cavităţi interioare sau corpi străini. Concluzia lor: este vorba de cea mai mare minune a secolului XX.

Andre Rostworowski, cineast din Montreal, a făcut circa douazeci de fotografii ale acestei Icoane, din care curgea mir din abundenţă. Pe una dintre fotografii, la developare, s-a observat urma de ulei în forma de mătănii, pe care Fecioara le ţine în mâna dreaptă. Această fotografie a fost reprodusă în sute şi mii de exemplare, fiind cunoscută în prezent pe întreg globul.

În cartea sa despre icoanele în cinstea Sfintei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, părintele Igor (Egon Sendler) scria in 1992: „În zilele noastre, o icoană a Fecioarei de la Iviron atrage la Montreal numeroşi creştini, ortodocsi şi chiar catolici. Ea săvârşeşte semne şi minuni care nu pot fi explicate. Cantitatea de mir revărsată variază între câţiva centimetri cubi şi câteva picături. Acesta a fost colectat cu vată şi împărţit tuturor celor care au cerut. Sunt numeroase mărturiile celor care au resimţit binefacerile atingerii acestui mir: vindecări miraculoase, uşurări, mângâieri în diverse necazuri ale vieţii din timpurile actuale".

În noaptea de 30 spre 31 octombrie 1997 (când sataniştii sărbătoresc «Helloween"), custodele icoanei Jose Munoz Cortez, a fost ucis bestial în Atena. De atunci nu se mai ştie nimic despre icoana izvorătoare de mir.

Din amintirile celor care l-au cunoscut pe Joze Munoz

Jose Munoz (Iosif Munios) era un om blând şi unii oameni considerau această calitate drept slăbiciune de caracter. Ei socoteau că dacă este blând îl poţi îndoi cum doreşti. Însă dacă în problemele persoanale el da dovadă de multă toleranţă, în cazurile ce ţineau de icoana Maicii Domnului era de neclintit, ca o stâncă. O singură dată Iosif a fost supărat de-a binelea. Iată cum s-a întâmplat.

La o plecare din Europa în America, în aeroport el a fost oprit de serviciul vamal. I-au cerut să de-a la o parte învelitoarea şi să arate icoana. Când acesta a îndeplinit cerinţa, femeia, lucrător al serviciului vamal, i-a spus: «I-aţi idolul de aici». Atunci Iosif i-a răspuns : «Nu mă voi clinti din acest loc până ce nu vor fi aduse nu numai scuzele dumneavoastră, ci şi a conducerii întregi ». A cerut să fie contramandat zborul, cu toate că era aşteptat de un avion plin cu pasageri. La insistenţa lui Iosif a venit şeful aeroportului şi toţi şi-au cerut public iertare de la Maica Domnului.

Xenia Volcov

Moartea mucenicească a lui Iosif

În vara anului 1996 Iosif a fost la Athos să-şi ia rămas bun de la schiegumenul Climent. Atunci părintele Climent i-a prezis că anul 1997 va fi unul hotărâtor pentru păstrătorul icoanei, vor avea loc evenimente groaznice şi „vei fi supus unei puternice clevetiri".

Cu un an înainte de moarte Iosif a avut o viziune înspăimântătoare. „Nu era vis, era chiar în realitate", povestea el. S-a trezit noaptea şi a simţit că este legat la mâini şi la picioare, gura îi era legată şi nu putea nici vorbi, nici striga. Încerca să se elibereze, dar nu putea şi se ruga în gând.

În ajunul morţii muceniceşti el împreună cu un prieten, Alexandru, a vizitat o veche mănăstire grecească de pe insula Andros. Monahul care le-a deschis uşile bisericii a rămas uimit văzând cum chipul Maicii Domnului de pe perete începu să izvorască lacrimi.

Iosif a fost deosebit de impresionat de acest semn al Maicii Domnului, şi de câteva ori i-a repetat lui Alexandru: „Simt că în viitorul apropiat se va întâmpla ceva groaznic. Nu ştiu ce anume, dar simt aceasta". Aceleaşi cuvinte i le-a spus şi părintelui dimineaţă, chiar în ajunul morţii.

Plus la aceasta, cu puţin timp înainte de moarte într-un interviu acordat revistei „Păstorul rus" Iosif a spus: „Credincioşii trebuie să fie gata să moară pentru adevăr, să nu uite că dobândind aici vrăjmaşi, dobândim Împărăţia Cerurilor... Pierzând viaţa pământească, o aflăm pe cea cerească. Noi nu trebuie să ne temem de moartea pentru Hristos".

...Pe Iosif l-au găsit în dimineaţa zilei de 31 octombrie într-o cameră a hotelului Grande-Hotel din Atena. Uşa era încuiată pe dinăuntru. Camera în care s-a oprit era o cameră de colţ, cu ieşire la balcon, unicul balcon din hotel, de unde uşor se poate ajunge pe acoperişul clădirii vecine. Ucigaşii au pătruns fără nici o piedică în cameră şi au plecat neobservaţi de nimeni.

Se presupune că au fost trei ucigaşi. Unul îl ţinea, altul l-a legat, iar cel de-al treilea îl lovea. Omorul a fost premeditat şi foarte bine pregătit. Medicul care a cercetat acest caz a spus că în crimele ordinare jertfa este legată în grabă şi de mântuială. Aici însă Iosif a fost legat cu acurateţe şi în aşa fel ca să-i producă o mai mare suferinţă.
Chinurile au continuat aproximativ jumătate de ceas, apoi Iosif mult timp s-a chinuit, murind în singurătate.

În ziua a treisprezecea corpul lui a fost adus în mănăstirea Sfintei Treimi din Djordanvil. Deşi hotărâseră să-l îngroape în sicriu închis, arhiepiscopul Lavru a poruncit să fie deschis sacul de plastic în care a fost transportat trupul răposatului.

S-au văzut clar semnele de moarte violentă: degetele erau rupte, pe faţă şi pe mâini erau urmele frânghiilor cu care l-au legat. Toţi însă au rămas uimiţi de faptul că nu era prezent nici un semn de putreziciune.

Slujbele s-au săvârşit foarte solemn şi în duhul profundei rugăciuni. După Liturghia pentru răposaţi săvârşită de un sobor din 20 de preoţi şi 3 diaconi, în frunte cu arhiepiscopul Lavru s-a săvârşi prohodul. Biserica era plină de credincioşi veniţi cu această ocazie din Canada, Europa, America de Sud, California.

Când duceau sicriul spre cimitir, ieromonahul Averchie, care din cauza bolii şi a neputinţei, nu a putut asista la slujbă, a ieşit din chilia sa să vadă procesiunea, în acest moment l-a izbit un puternic miros de mir. Aceiaşi aromă au simţit-o şi alţi credincioşi.

Astfel Maica Domnului l-a uns pe mucenicul Său cu neputreziciune şi cu mireasma cerescului mir drept semn al primirii în Împărăţia Cerurilor, în ceata mucenicilor.

În ziua a 40-a după după plecarea lui Iosif la Domnul, păstrătorul icoanei Izvorâtoare de Mir din Montreal, la mormântul lui care se află în cimitirul unde vântul bate permanent din toate direcţiile, rugătorii au fost martorii încă la o minune - nici una dintre lumânările ce ardeau în vânt şi în zăpadă nu s-a stins.

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.