E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona
 [video] "Ecumenismul e pentru că nu ne apărăm credinţa, iar dacă nu ne apărăm credinţa - ne pecetluiesc". Adunare generală. “Invazia microcipurilor în Moldova. Cum ne apărăm?” Prot. Anatolie CIBRIC: „În ultima vreme, pe unele forumuri au apărut comentarii provocatoare semnate cu numele meu” [video] Un filmuleţ despre CIPURI şi o întrebare: CIPURILE IMPLANTABILE actuale LE-AŢI ACCEPTA? PATRIARHUL KIRIL ÎI CONSIDERĂ PE CATOLICI ŞI PROTESTANŢI ERETICI. Detalii depsre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Moldovei cu arhiep. Teognost EREZIA STRÂNSĂ CU UŞA ÎŞI ARATĂ COLŢII. Primele informaţii despre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu arhiepiscopul Teognost [video] Conferinţă de presă la tema reacţiei ierarhiei BORu la Scrisoarea Deschisă a Creştinilor Ortodocşi din Moldova Creştinii ortodocşi către reprezentaţii Ministerului Sănătăţii: „Nu vă credem!” [video] Un grup de ONG-uri cer modificarea legislaţiei privind vaccinarea copiilor Conferinţă şi protest spontan împotriva vaccinării obligatorii [video] Ieroschimonahul Rafail (Berestov) Aghioritul la întâlnirea de la Chişinău: „Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!” [video] STRIGĂTOR LA CER: 2006 - Pomenirea papei în catedrala patriarhală din Constantinopol [video] Cuvântarea Părintelui Anatolie (CIBRIC) despre prigoana începută ACUM în Rusia: "Vine valul cel mare!" [video] PS Iustinian (România): ”Slujitorii altarelor, să luăm ATITUDINE! Poporul intuiește ceva...” Scrisoarea deschisă a creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii [ACTUALIZAT]  DRUMUL CRUCII în jurul Chişinăului [FOTO/VIDEO - actualizat, 17 iulie]  [IMPORTANT, VIDEO] Părintele Rafail (BERESTOV) de la Athos susţine Scrisoarea creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril  Stareţul Rafail (Berestov) de la Athos: "Nu se mai poate tăcea!" [foto] 23iunie. Moldova, binecuvântată de Dumnezeu!  [video] Părintele Arsenie (Papacioc): "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori" Sf. Simeon Noul Teolog: Pogorârea în noi a Sfântului Duh - condiţia mântuirii  Mass-media (ne) moldovenească prigoneşte tot ce e creştinescArhiepiscopul Averchie (Tauşev): "Să fim adevăraţi creştini ortodocşi, nu modernişti" Cuv. Kukşa al Odesei: "Staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare!" Pr. Dionisie Ignat: "Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur... s-a terminat, e sfârşitul"  
românăрусский
Legături externe

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Nr. 11, noiembrie 2009
Încet-încet se pierde evlavia
Ştiri și Publicații
Toate ştirile şi publicaţiile>>

Pag 3 Rugaciune 200_crContinuare din nr. 10

Evlavia exterioară

Cel care are multa credinţă şi evlavie adevărată se hrăneşte din ceva înalt, duhovnicesc, care nu se poate descrie. Există însa unii care au evlavie seacă, exterioară. Unii din aceştia spun sec: "Acum, deoarece am intrat în biserică, trebuie să stau cu atenţie, nu trebuie să mă mişc, trebuie să-mi plec capul; trebuie să-mi fac cruce astfel!". Unii se poate să se clatine în privinţa credinţei şi, totuşi, stau în picioare pe toata durata privegherii.

- Părinte, sunt neliniştiţi de ceva, caută ceva şi de aceea fac aceasta?

- Au ceva înlăuntrul lor. Sunt bune acestea, dar să le simtă înlăuntrul său, să nu se facă numai la exterior. Una este să-ti scoţi pălăria atunci când intri în biserica, din evlavie, şi altceva este s-o scoţi deoarece vrei să-ţi răcoreşti capul. Evlavia se vede din felul în care ne împărtăşim, din felul cum luam anafora etc.

- Părinte, poate fi cineva iritat din manifestarea evlaviei celuilalt?

- Ascultă, când cineva îşi face crucea mare, dar o face simplu, cu smerenie, nu-l deranjează pe celălalt. Dar dacă priveşte de-l văd ceilalţi şi face mereu cruci, atunci vor începe să-l ia în râs. Sau atunci când trece pe lângă o biserică şi priveşte de este lume în jurul lui, sau face şi... răbdare să se adune puţina lume şi atunci începe să facă cruci şi metanii ca aceia să-l vadă, au dreptate să-l ia în râs. Vezi, duhul lumesc este dezaprobat. Evlavia adevărată se vede atunci când există. "Cuviinciosul" devine "necuviincios" fără evlavie adevărată.

Nu daţi cele sfinte câinilor

Când lumea vă dă haine de la bolnavi să le puneţi peste Sfintele Moaşte ca să se sfinţească, să luaţi aminte să fie numai bluziţe, nu altele. Nu se potriveşte, este lipsă de evlavie. Soarele, fireşte, nu se întinează, nici Dumnezeu nu se întinează, însa noi ne demonizam prin lipsă de evlavie.

Mai demult oamenii, când se îmbolnăveau, luau undelemn din candela lor, se ungeau şi se făceau bine. Acum candela o au numai de formă, numai ca să lumineze, iar undelemnul îl aruncă la chiuvetă atunci când spală candela. Odată am mers într-o casă şi am văzut cum gospodina spăla candela în chiuvetă. "Unde se duce apa?", am întrebat-o. "În canalizare", mi-a răspuns. "Dar, bine", îi spun, "pe de o parte iei undelemnul din candelă şi îţi miruieşti copilul cu el atunci când este bolnav, şi pe de altă parte tot undelemnul din paharul candelei merge în canalizare? Ce ai de spus la acestea? Cum să vină binecuvântarea lui Dumnezeu în casa ta?". În casele de azi un lucru sfinţit, de pilda hârtia cu care a fost învelită anafora, nu ai unde să o arunci. Îmi aduc aminte că acasă la noi nici apa cu care spălam vasele nu mergea la canal; mergea în altă parte, pentru că şi fărâmiturile sunt sfinţite, deoarece facem rugăciune înainte şi după masa. Toate acestea lipsesc astăzi, de aceea lipseşte şi harul dumnezeiesc şi oamenii se demonizează.

Pe cât putem, să luam aminte în toate. După Sfânta Împărtăşanie, sau după ce luăm anafora, sau după Sfântul Maslu este bine să ne ştergem mâinile cu puţină vată udată cu spirt, după care s-o ardem. Când măturăm Sfântul Altar, cele adunate să le aruncăm în mare sau să le ardem la un loc curat, pentru că se poate să fi căzut pe jos o părticică din Sfintele Taine. Fireşte, dacă cade jos o părticică din Sfintele Taine, Hristos nu va sta să fie călcat în picioare, însa pleacă harul de la noi. În străinătate, la biserici nu au canalizare. Apa de la proscomidie se duce cu ploaia. "Ne interzic sa avem canalizare", spun ei, "deoarece se pricinuiesc microbi". Toţi oamenii s-au umplut de microbi trupeşti şi duhovniceşti şi dacă va picura puţin mir pe cap îţi spun: "Se vor crea microbi!". Cum să vină binecuvântarea lui Dumnezeu? Demonizarea în lume de aici începe. Din fericire mai exista câteva femei evlavioase, tinere şi în vârstă, şi astfel se mai ţine lumea.

- Părinte, o doamnă a cerut să-i pictăm o icoană a Sfântului Arsenie, ca s-o pună în salon.

- Acolo va avea numai icoane? Nu va avea şi alte tablouri, fotografii etc.? Apoi, nu vor fuma acolo? S-o pună mai bine în altă cameră împreună cu alte icoane şi acolo să se roage. Odată am mers într-o casa şi icoanele le aveau puse sub scară, deşi aveau o grămadă de locuri libere. La o alta casă, stăpâna casei şi-a făcut iconostasul în faţa ţevii de scurgere. "Bine, cum te-ai gândit de ţi-ai pus icoanele în acest loc?", am întrebat-o. "Aici îmi place", mi-a răspuns. Şi nici nu era spre răsărit, ci spre nord. Cum să vină harul? "Celui ce are i se va da - spune Sfânta Scriptură - şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua". Noi credem că avem, dar ni se ia şi ceea ce avem.

Încet-încet se pierde evlavia, de aceea se şi întâmplă toate aceste rele pe care le vedem. Se poate să se şi demonizeze cineva dacă nu ia aminte. A fost o femeie - Dumnezeu s-o ierte, că a murit acum - , care s-a îndrăcit, deoarece arunca agheasma la chiuveta. Avea puţină agheasmă, a spălat încă şi sticluţa, deoarece a rămas puţin busuioc înăuntru. După aceea s-a îndrăcit. A plecat harul, deoarece harul nu poate sta la omul neevlavios.

- Părinte, dar dacă din greşeală arunca cineva agheasma?

- Dacă el însuşi a pus sticluţa cu agheasmă să zicem într-un dulap şi, după un timp, din neatenţie nu îşi dă seama că este agheasmă şi o aruncă, are o jumătate de păcat. Dacă a pus-o altcineva şi acesta nu ştia că este agheasmă, nu este vinovat.

Atunci când omul nu cinsteşte cele sfinte, cum să se apropie harul dumnezeiesc de el? Harul se va duce la cei care îl cinstesc. "Nu daţi cele sfinte câinilor", spune Scriptura. Dacă nu există sensibilitate duhovnicească, nu se face nici o sporire. Unul, în Sfântul Munte, a scos strănile (scaunele) dintr-o oarecare biserică şi le-a dus în bisericuţa chiliei lui. Altul a luat plăcile de piatră de pe acoperişul altarului unei alte biserici ca să-şi placheze veranda. A plouat, a intrat apă în altar şi a curs pe Sfânta Masă. M-am dus odată acolo şi ce sa vad! Biserica era sfinţită şi în mijlocul Sfintei Mese erau Sfintele Moaşte, o vertebră. Am luat-o şi am spălat-o la spălător. "Ce aţi făcut acolo?", le-am spus după aceea. "Biserica era sfinţită! Aţi luat plăcile de piatra din acoperiş şi toata apa curge pe Sfânta Masă!". S-au dus după aceea cu un meşter şi au aranjat puţin. În altă parte au scos scândurile din altar, ca să facă un chei. S-a ridicat o furtună, a luat şi scândurile şi betonul. şi nu înţeleg câtă lipsă de evlavie au toate acestea. Îmi aduc aminte că la Koniţa era un bătrânel care fugea după copii pentru că zgâriau peretele bisericii. Considera aceasta lipsă de evlavie. Iar acum unde am ajuns!

Evlavie întru toate

Luaţi aminte şi aici. Pe canapea era întins un ţol cu cruci. Nu se cuvine să stăm, nici să călcăm pe cruci. Evreii pun cruci pe tălpile încălţămintelor. Şi de multe ori le pun nu numai pe dinafară, ci şi pe dinăuntru. Să plăteşti şi să calci crucile. Aceştia mai demult au făcut nişte cartonaşe sub forma de clopoţel care pe o parte aveau pe Maica Domnului şi pe Hristos, iar pe cealaltă pe Karaghiozi. Ca şi cum ar fi spus: "Ce mi-i Karaghiozi, ce mi-i Hristos!". şi creştinul, sărmanul, văzând pe Hristos şi pe Maica Domnului, le cumpăra pentru copiii lui. Copiii aruncau pe jos cartonaşele, le călcau cu picioarele, le murdăreau. Şi acum, mi-a spus cineva, undeva lângă China, catolicii misionari poartă nişte medalioane care au pe dinăuntru pe Hristos, iar pe dinafară pe Buda. Sau puneţi-L pe medalion numai pe Hristos, sau mărturisiţi-L pe Hristos la arătare, altfel nu vine harul lui Dumnezeu. Iar aici, în Grecia unii, fără să se gândească, au pus, din păcate, pe Maica Domnului pe timbre, care se aruncă şi se calcă în picioare.

- Părinte, un om poate sa aibă evlavie faţă de unele lucruri, iar faţă de altele nu?

- Nu, dacă are evlavie adevărată, va avea evlavie faţă de toate. Odată a fost găzduit un preot la mănăstirea Stavronikita şi la psalmii Utreniei cobora strana şi se aşeza. "Părinte", îi spun, "se citesc psalmii Utreniei". "Aşa îi ascult mai bine", îmi spune. Auzi vorba! După câţiva ani a venit şi m-a găsit. În timpul discuţiei mi-a spus că făcea icoane de hârtie şi le dădea de binecuvântare. "Cum lipeşti icoanele?", îl întreb. "Pun clei pe lemn", îmi spune, "Pun apoi şi icoana şi când fac mai multe, le pun una peste alta şi eu mă aşez deasupra lor, ca să se lipească bine. Iau şi o carte şi citesc puţin". Când am auzit mi s-a urcat părul în vârful capului. "Ce faci?", îl întreb. "Stai deasupra icoanelor ca să se lipească?". "De ce? Nu-i bine?", îmi răspunde.

Vezi unde se ajunge? Răul este că lipsa de evlavie înaintează, nu se opreşte. Omul evoluează sau spre bine sau spre rău. De unde a pornit acela şi unde a ajuns! "Astfel ascult mai bine cei şase psalmi", a spus atunci, şi a ajuns să spună "Astfel şi icoanele se vor lipi şi eu voi citi". Când i-am spus atunci despre cei şase psalmi, i s-a părut lucru ciudat. În timp ce alţi părinţi bătrâni stăteau în picioare. Se sprijineau puţin de strană, dar nu se mişcau deloc. Altceva este să fie cineva bolnav, să-i tremure picioarele şi să stea jos - n-o să-l pedepsească Hristos - şi altceva este ca altul să creadă că ceea ce face el este cel mai bine şi să spună: "Şezând, savurez mai bine". Asta cum s-o justifici? Viaţa duhovnicească nu este desfătare. Dacă te doare ceva stai jos. Hristos nu este tiran. şi Avva Isaac spune: "Dacă nu poţi în picioare, aşază-te". Nu spune: "Dacă poţi, aşază-te".

- Părinte, de ce nu se stă jos la cei şase psalmi?

- Pentru că simbolizează Judecata. De aceea, atunci când se citesc cei şase psalmi, este bine ca mintea sa meargă la vremea Judecăţii. Cei şase psalmi durează 6-7 minute. După primii trei psalmi nu facem nici cruce, deoarece acum Hristos nu va mai veni să se răstignească, ci va veni ca Judecător.

Din sfaturile Părintelui Paisie AGHIORITUL

Comentarii

2010-02-13 03:10:26
Sarra

Slava lui Dumnezeu pentru toate!!

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.