E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona
 [video] "Ecumenismul e pentru că nu ne apărăm credinţa, iar dacă nu ne apărăm credinţa - ne pecetluiesc". Adunare generală. “Invazia microcipurilor în Moldova. Cum ne apărăm?” Prot. Anatolie CIBRIC: „În ultima vreme, pe unele forumuri au apărut comentarii provocatoare semnate cu numele meu” [video] Un filmuleţ despre CIPURI şi o întrebare: CIPURILE IMPLANTABILE actuale LE-AŢI ACCEPTA? PATRIARHUL KIRIL ÎI CONSIDERĂ PE CATOLICI ŞI PROTESTANŢI ERETICI. Detalii depsre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Moldovei cu arhiep. Teognost EREZIA STRÂNSĂ CU UŞA ÎŞI ARATĂ COLŢII. Primele informaţii despre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu arhiepiscopul Teognost [video] Conferinţă de presă la tema reacţiei ierarhiei BORu la Scrisoarea Deschisă a Creştinilor Ortodocşi din Moldova Creştinii ortodocşi către reprezentaţii Ministerului Sănătăţii: „Nu vă credem!” [video] Un grup de ONG-uri cer modificarea legislaţiei privind vaccinarea copiilor Conferinţă şi protest spontan împotriva vaccinării obligatorii [video] Ieroschimonahul Rafail (Berestov) Aghioritul la întâlnirea de la Chişinău: „Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!” [video] STRIGĂTOR LA CER: 2006 - Pomenirea papei în catedrala patriarhală din Constantinopol [video] Cuvântarea Părintelui Anatolie (CIBRIC) despre prigoana începută ACUM în Rusia: "Vine valul cel mare!" [video] PS Iustinian (România): ”Slujitorii altarelor, să luăm ATITUDINE! Poporul intuiește ceva...” Scrisoarea deschisă a creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii [ACTUALIZAT]  DRUMUL CRUCII în jurul Chişinăului [FOTO/VIDEO - actualizat, 17 iulie]  [IMPORTANT, VIDEO] Părintele Rafail (BERESTOV) de la Athos susţine Scrisoarea creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril  Stareţul Rafail (Berestov) de la Athos: "Nu se mai poate tăcea!" [foto] 23iunie. Moldova, binecuvântată de Dumnezeu!  [video] Părintele Arsenie (Papacioc): "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori" Sf. Simeon Noul Teolog: Pogorârea în noi a Sfântului Duh - condiţia mântuirii  Mass-media (ne) moldovenească prigoneşte tot ce e creştinescArhiepiscopul Averchie (Tauşev): "Să fim adevăraţi creştini ortodocşi, nu modernişti" Cuv. Kukşa al Odesei: "Staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare!" Pr. Dionisie Ignat: "Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur... s-a terminat, e sfârşitul"  
românăрусский
Legături externe

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Nr. 6, iunie 2009
Sângele lui asupra noastră!
Ştiri și Publicații
Toate ştirile şi publicaţiile>>

10737.

Uciderea împăratului Nicolai al II-lea şi a familiei sale este un fapt nemaiîntâlnit atât prin vinovăţia poporului rus şi a altor popoare, cât şi prin consecinţele acestuia. Uciderea lui nu s-a produs subit, ci a fost pregătită pe îndelete, pas cu pas.

Devotamentul faţă de ţar şi încrederea în el a unei părţi considerabile a societăţii ruse au fost clătinate de clevetirea mârşavă. Astfel, rebeliunea care a izbucnit, provocată în mod artificial, nu şi-a primit riposta cuvenită nici din partea stăpânirii, nici din cea a societăţii. Ambele au demonstrat şovăială, frică, mişelie şi trădare de cel mai înalt grad. Mulţi s-au grăbit să caute susţinere şi milă la criminalii parveniţi la putere. La început, „poporul tăcu", iar apoi începu cu repeziciune să se folosească de noile condiţii. Fiecare îşi căuta propriul profit, călcând în picioare poruncile lui Dumnezeu şi legile omeneşti. Nimic nu s-a întreprins în mod deschis spre apărarea suveranului şi a tronului. Ştirea despre privarea de libertate a ţarului şi a familiei sale a fost întâmpinată în tăcere. Cei mulţi, care nu s-au lăsat pradă ispitei generale şi îşi dădeau seama de fărădelegea acestor fapte, doar în ascuns suspinau şi rosteau rugăciuni. Suveranul a rămas prizonier în mâinile temnicerilor săi şi ale noii stăpâniri, care ştia că nu va întâmpina nici o opunere.

Crima s-a cuibărit în conştiinţa şi în sufletul întregului popor. Într-o măsură mai mare sau mai mică vinovaţi sunt cu toţii: unii, de răzmeriţa propriu-zisă, alţii de pregătirea ei, alţii de duplicitate şi de trădare, ceilalţi de justificarea celor petrecute sau de exploatarea faptelor în interesul personal. Uciderea Ţarului-Mucenic este consecinţa directă a acestora.

Sângele lui este asupra noastră şi asupra copiilor noştri. Şi nu numai asupra generaţiei actuale, ci şi asupra celei viitoare, întrucât aceasta urma a fi educată în spiritul simpatiei faţă de crimele şi orientările care au condus la regicid. Doar totala ruptură spirituală de ele, recunoaşterea crimei şi a păcatului săvârşit şi pocăinţa pentru noi înşine şi pentru strămoşii noştri vor izbăvi Rusia de păcatul ce apasă asupra ei.

Ţarul Nicolai al II-lea este un model al evlaviei şi supunerii absolute voii lui Dumnezeu. Primind în taina mirungerii pecetea harică a Duhului Sfânt împăratul Nicolai al Il-lea a rămas credincios până la sfârşitul vieţii înaltei sale chemări, înţelegând toată responsabilitatea sa înaintea lui Dumnezeu. Fiecare faptă a sa, împăratul Nicolai al Il-lea o verifica cu propria conştiinţă, „umblând înaintea Domnului". Evlavios în zilele bunăstării sale pământeşti nu doar cu numele, ci şi cu faptele, în zilele de ispită el a demonstrat răbdarea dreptului Iov.

Asupra unui asemenea ţar şi-au ridicat mâinile criminalii şi tocmai atunci când, în urma suferinţelor prin care a fost încercat, el s-a curăţat ca aurul în foc, devenind un pătimitor nevinovat în adevăratul sens al acestui cuvânt.

Crima împotriva ţarului Nicolai al Il-lea este cu atât mai cumplită şi mai păcătoasă, cu cât împreună cu el a fost ucisă întreaga sa familie, copiii cu nimic vinovaţi! Crimele de acest fel nu rămân nepedepsite. Ele strigă la cer şi pogoară mânia lui Dumnezeu asupra pământului. Dacă un străin a fost condamnat la moarte - presupusul ucigaş al lui Saul -, pentru uciderea ţarului pătimitor lipsit de apărare şi a familiei sale suferă astăzi întregul popor, care a îngăduit această înspăimântătoare nelegiuire şi a tăcut atunci când ţarul a fost umilit şi privat de libertate.

Dreptatea lui Dumnezeu ne cere o recunoaştere adâncă a păcătoşeniei faptelor săvârşite. Cea mai mare crimă comisă împotriva împăratului poate fi ştearsă prin cinstirea lui fierbinte şi prin preaslăvirea nevoinţei lui.

Sfântul Ioan (Maksimovici), Arhiepiscop de Shanghai
şi San Francisco, Noul Făcător de Minuni

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.