E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona
 [video] "Ecumenismul e pentru că nu ne apărăm credinţa, iar dacă nu ne apărăm credinţa - ne pecetluiesc". Adunare generală. “Invazia microcipurilor în Moldova. Cum ne apărăm?” Prot. Anatolie CIBRIC: „În ultima vreme, pe unele forumuri au apărut comentarii provocatoare semnate cu numele meu” [video] Un filmuleţ despre CIPURI şi o întrebare: CIPURILE IMPLANTABILE actuale LE-AŢI ACCEPTA? PATRIARHUL KIRIL ÎI CONSIDERĂ PE CATOLICI ŞI PROTESTANŢI ERETICI. Detalii depsre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Moldovei cu arhiep. Teognost EREZIA STRÂNSĂ CU UŞA ÎŞI ARATĂ COLŢII. Primele informaţii despre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu arhiepiscopul Teognost [video] Conferinţă de presă la tema reacţiei ierarhiei BORu la Scrisoarea Deschisă a Creştinilor Ortodocşi din Moldova Creştinii ortodocşi către reprezentaţii Ministerului Sănătăţii: „Nu vă credem!” [video] Un grup de ONG-uri cer modificarea legislaţiei privind vaccinarea copiilor Conferinţă şi protest spontan împotriva vaccinării obligatorii [video] Ieroschimonahul Rafail (Berestov) Aghioritul la întâlnirea de la Chişinău: „Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!” [video] STRIGĂTOR LA CER: 2006 - Pomenirea papei în catedrala patriarhală din Constantinopol [video] Cuvântarea Părintelui Anatolie (CIBRIC) despre prigoana începută ACUM în Rusia: "Vine valul cel mare!" [video] PS Iustinian (România): ”Slujitorii altarelor, să luăm ATITUDINE! Poporul intuiește ceva...” Scrisoarea deschisă a creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii [ACTUALIZAT]  DRUMUL CRUCII în jurul Chişinăului [FOTO/VIDEO - actualizat, 17 iulie]  [IMPORTANT, VIDEO] Părintele Rafail (BERESTOV) de la Athos susţine Scrisoarea creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril  Stareţul Rafail (Berestov) de la Athos: "Nu se mai poate tăcea!" [foto] 23iunie. Moldova, binecuvântată de Dumnezeu!  [video] Părintele Arsenie (Papacioc): "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori" Sf. Simeon Noul Teolog: Pogorârea în noi a Sfântului Duh - condiţia mântuirii  Mass-media (ne) moldovenească prigoneşte tot ce e creştinescArhiepiscopul Averchie (Tauşev): "Să fim adevăraţi creştini ortodocşi, nu modernişti" Cuv. Kukşa al Odesei: "Staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare!" Pr. Dionisie Ignat: "Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur... s-a terminat, e sfârşitul"  
românăрусский
Legături externe

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Numărul curent
Hristos a înviat!
Ştiri și Publicații
Toate ştirile şi publicaţiile>>

Unde ţi-e, moarte, boldul? Unde ţi-e, iadule, biruinţa?

nesterov5

Veniţi, oameni, să-i cântăm şi să ne închinăm lui Hristos, să slăvim învierea Lui din morţi!

Astăzi este mântuirea lumii: nimicitu-s-a şi s-a biruit vrăjmaşul cel temut şi neînfrânt până acum al neamului omenesc şi al întregii lumi - moartea. Omul a fost zidit nemuritor, dar păcatul l-a lovit cu moarte.

Mulţi oameni trăiau la începutul lumii cu sutele de ani, dar şi lor le venea sfârşitul. Erau bărbaţi puternici, care-şi învingeau toţi duşmanii, care supuneau ţări şi popoare, dar nici unul dintre ei nu a reuşit să biruie moartea.

Alţii, prin înţelepciunea lor, se ridicau deasupra tuturor, se îmbogăţeau de cunoştinţe, descopereau tainele naturii, dar nimeni dintre ei nu a reuşit să omoare moartea. mai departe>>

Învierea sufletelor

Iubiţi cititori,

Vă adresăm cele mai calde felicitări cu ocazia Sărbătorii Sărbătorilor, Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Fie ca jertfa răstignirii pe cruce a Mântuitorului pentru păcatele întregii lumi şi bucuria nemărginită a Învierii Sale să vă ajute să vă primeniţi duhovniceşte şi să vă aducă la cunoaşterea adevărului.

Acestui scop - cunoaşterii adevărului şi răspândirii lui între cei dornici şi apţi de a-i vedea lumina - este îndreptată şi modesta noastră trudă. mai departe>>

Paştele în lagărul de la Solovăţ

Solovat CruceaPublicăm câteva impresii despre sărbătorirea Învierii Domnului în biserica veche din cimitirul lagărului. Aceasta a fost unica slujbă de Paşti săvârşită la Solovăţul transformat în închisoare.

Arhiepiscopul Ilarion (Troiţki) (ulterior canonizat ca nou mucenic) a obţinut învoire de a participa la slujbă nu numai pentru slujitorii altarului, ci şi pentru ceilalţi deţinuţi. A convins şeful lagărului să împrumute pentru o noapte steagurile, crucile şi potirele din muzeu, dar a uitat să ceară şi veşmintele. Să intervină a doua dată nu mai era posibil. Dar am depăşit această situaţie. L-am chemat de urgenţă pe cunoscutul spărgător, prietenul nostru Volodea Bedrut. În timp ce glumeţul Glubokovski sustrăgea atenţia directorului muzeului Vasika Ivanov cu pătăranii, Bedrut lucra în sudoarea frunţii şi, din scrinuri şi vitrine, erau scoase veşmintele scumpe, între care epitrahilul mitropolitului Filip Klâcev. Dimineaţa totul a fost pus la loc în acelaşi mod.

Această slujbă a fost unică în felul său. Zeci de episcopi au mers în fruntea procesiunii pascale. Sfeşnicele vechi ardeau aidoma unor flori nemaivăzute ale Sfintei Nopţi, lumina lor licărind pe steagurile cu chipul Mântuitorului şi al Preacuratei Maicii Lui.

Nu au bătut clopotele: ultimul clopot, rămas după devastarea mănăstirii din 1921, a fost scos în 1923. mai departe>>

Europa împotriva religiei

O nouă reglementare europeană pune pe jar companiile, dar şi organizaţiile neguvernamentale din UE. Directiva, care ar urma să primească girul liderilor europeni în cursul acestui an, interzice firmelor, dar şi tuturor instituţiilor care oferă servicii publicului larg să mai afişeze obiecte de cult în sediile lor (crucifixe, biblii, icoane etc.). În caz contrar, ele vor putea fi date în judecată de persoanele care consideră că aceste obiecte le violează demnitatea creând un „mediu ostil", relatează „The Daily Mail".

Supranumită directiva egalităţii, norma europeană are ca scop mai departe>>

Să ne ferim de duhul apostaziei

Întâlneşti deseori în viaţă oameni care, îngrijoraţi doar de bucata de pâine şi de confortul familiei, îşi topesc zilele în dulceaga rutină a bucuriei de a exista. Nu-şi ostenesc inima cu durerile altora, nu-şi pun întrebări dezmorţitoare, nu-şi frământă sufletul cu tainice zbateri: plutesc inert în toropeala traiului molcom şi fără probleme. Aceştia sunt creştinii zilelor noastre; oameni care au devenit creştini prin descendenţă, iar nu prin asumarea conştientă a ostenelilor sfinţitoare în viaţa personală şi socială. Oare generaţiile veacului nostru nu mai poartă într-însele germenii adevărului, nu-şi mai preţuiesc zestrea chemării la viaţa creştină ortodoxă, zestre scump apărată, pecetluită cu sânge de strămoşii noştri? S-a stins oare din firea neamului nostru scânteia sfintelor năzuinţe, izbucnirea mucenicească împotriva fărădelegii care ne sfărâmă puterile, cocoţată la tribuna dreptăţii? Oare ne-am uitat cu totul vocaţia sfinţeniei, puterile neşovăitoare în lupta cu păcatul? Oare am pierdut cu totul dorinţa unei alte ordini, alta decât cea impusă tuturor creştinilor ortodocşi din partea mai marilor lumii, cu sprijinul politicii vânzătorilor de neam şi ţară?

Unii oameni nedumeriţi se întreabă: "De fapt, care sunt primejdiile care ne pândesc, cum ne atacă, unde ţintesc, unde sfârşesc, etc. ?" Cea mai înspăimântătoare primejdie pentru toţi creştinii ortodocşi, este apostazia. Astăzi există mai mult ca oricând o mentalitate şi o societate cu o uimitoare predispoziţie spre apostazie. Dar ce fel de apostazie? Este ea identică cu apostazia primelor secole creştine, aşa cum apare ea în Istoria Bisericii şi în Vieţile Sfinţilor? Şi da, şi nu. De ce? mai departe>>

“Tăcerea noastră înseamnă sclavie şi îngroparea Ortodoxiei!”

p Justin

"Apelul acesta pe care l-am făcut eu împotriva cipurilor biometrice, şi care a fost atât de controversat, nu l-am făcut ca să înspăimânt pe nimeni, n-am vrut să îngrozesc pe nimeni. N-am vrut să terorizez mintea nici a bogatului, nici a săracului, nici a înţeleptului şi nici a neştiutorului. Ci am vrut să amintesc acestui popor de unde a plecat, că în venele lui curge un sânge curat ortodox, care nu poate să îngenuncheze în faţa cotropitorilor nu numai ai trupului acestui pământ, ci prin dictatura aceasta a tehnicii ei ne cotropesc sufletele noastre, asupra cărora nu au nici un drept. M-am adresat către cei care nu şi-a stins cu desăvârşire flacăra credinţei din inimile lor. Cu multă durere sufletească spun, şi îmi cer scuze că trebuie să fac această observaţie, prin care nu incriminez şi nu învinuiesc pe nimeni - dar mă doare sufletul să văd atâta nepăsare şi ignoranţă din partea elitelor acestui neam, din partea oamenilor de cultură, laici sau clerici, care prin tăcerea lor săvârşesc o lepădare de Biserică şi de neamul în care s-au născut. Simplul creştin ortodox parcă este mai atent la aceste greutăţi, participă mai cu durere decât participă preotul lui, stând în afara tuturor acestor conflicte, nepăsători faţă de oaia care este sfâşiată în ogor şi stau la distanţă şi se uită cum o devorează lupii. Cu multă durere am sesizat că cei mai mulţi dintre părinţii noştri parohieni nu au luat o măsură, măcar câtuşi de puţin să facă cunoscute nişte momente grele în istoria creştinismului şi a omenirii, pe care creştinul nostru le-a sesizat mai repede. mai departe>>

Adevărata pocăinţă

The_Return_of_the_Prodigal_Son_WGA

Să ştii că cine doreşte să-şi facă livadă într-un loc sălbatic are nevoie de patru lucruri:

1) să taie lăstarii şi crengile copacilor neroditori.

2) să-i taie şi să le scoată rădăcinile, pentru că dacă rădăcinile rămân, răsar apoi alţi lăstari.

3) în locul copacilor sălbatici să sădească pomi roditori.

4) să-i păzească de animale şi de vitregii până le cresc rădăcinile, se fac mari şi dau roade.

Şi tu, frate, ca să dobândeşti căinţa adevărată ai nevoie de patru lucruri:

1) Să tai lăstarii şi crengile păcatului, adică să fii hotărât din toată inima să nu mai păcătuieşti niciodată şi să te ţii departe de orice faptă şi lucrare a păcatului, aşa cum te-ai ţine departe de moarte şi de iad, pentru că lăstarii şi crengile sunt faptele noi ale păcatului. Te va ţine departe de păcat vorbirea neîntreruptă cu Dumnezeu, amintirea morţii, amintirea Judecăţii lui Dumnezeu şi a iadului, deasa mărturisire şi deasa împărtăşire cu sfintele taine, dacă nu eşti oprit. Mai cu seamă Sfânta Împărtăşanie te va ajuta să ocoleşti toate prilejurile de a greşi. Te va ajuta de asemenea foarte mult dacă vei fugi de tovărăşiile rele şi de persoanele cu care ai păcătuit şi, mai ales, acele tovărăşii şi prietenii care-ţi fac rău sufletului. mai departe>>

"Izvorul Tămăduirii"

În vinerea din Săptămâna Luminată se sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, praznic închinat Maicii Domnului, ce are menirea să ne arate cât este de mare ajutorul Preasfintei Fecioare Maria în lucrarea mântuirii.

i-536

Izvorul Tămăduirii aminteşte o minune. Cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare (457-474) se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. La un moment dat a întâlnit un orb rătăcit, care l-a rugat să-i dea apă şi să-l călăuzească pe drumul spre cetate. Leon a pătruns în desişul din apropiere după apă, dar nu a găsit. Pe când se întorcea, se precizează în Penticostar, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: "Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Intră Leone, mai departe>>

"Potirul Nesecat"

În faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Potirul nesecat" din biserica Acoperământului Maicii Domnului (mănăstirea de călugări din Vâsoţk, Serpuhov) zi şi noapte ard candele şi se înalţă rugăciuni pentru mântuirea, îndreptarea, vindecarea alcoolicilor, narcomanilor, fumătorilor, desfrânaţilor, a tuturor celor ce pătimesc de boli sufleteşti şi trupeşti. Chipul Maicii Domnului „Potirul nesecat" din această mănăstire este cinstit de întreaga lume ortodoxă.

Potirul nesecat

Arătarea chipului Maicii Domnului „Potirul Nesecat" s-a produs în anul 1878. Un ţăran din gubernia Tula, ostaş rezervist, era posedat de patima beţiei. Şi-a băut toată pensia, toată averea şi tot ce avea în casă, ajungând într-o stare jalnică. Din cauza beţiei i s-au luat picioarele, el însă continua să bea. mai departe>>

Nimic fără Dumnezeu

copii

De peste tot se aude chemarea: trăieşte cu ziua de azi, desfătează-te, relaxează-te, simte-te bine. Iar subtextul este altul, mult mai întunecat: uita de Dumnezeu şi orice altă viaţă în afară de aceasta, alungă din suflet orice teama de Dumnezeu şi cinstire a sfinţeniei.

Cuv. Serafim ROSE

Tezaurul limbii noastre păstrează o expresie frumoasă care îl caracterizează pe omul bun, numindu-l "săritor la nevoie". În curând, însă, se pare că această expresie va dispărea cu desăvârşire. Multe fărădelegi se fac nestingherit în ţara noastră, însă rar cine se încumetă să ia o atitudine fermă, să sară la nevoie. E de mirare că ne mai doare pentru orice palmă de pământ ce vor să ne-o ia străinii, dar nu avem nici o durere pentru pierderea terenurilor sufletelor noastre şi a copiilor noştri, care, acaparate de idei străine, de valori anticreştine, se usucă fără cele mai frumoase calităţi caracteristice înaintaşilor noştri - spiritul de credinţă şi de jertfă. Suntem nici reci, nici fierbinţi - doar căldicei. Şi aceasta e pricina că veneticii de aiurea îşi permit să ne înveţe şi să ne ghideze. Sf. Macarie cel Mare a exprimat foarte plastic starea sufletului fierbinte, asemuindu-l unui ceaun ce stă pe foc şi de care nu se încumetă să se atingă nici o muscă, însă dacă ceaunul s-a răcit atunci pe el se aşază nestingerit şi muşte, şi broaşte, se caţără şerpi şi şopârle şi toate jigăniile. mai departe>>

Scrisorile cititorilor

„Suntem o familie creştină. Ţinem posturile, împărtăşim copiii, frecventăm biserica, dar avem unele probleme la care v-aş ruga să ne răspundeţi prin intermediul ziarului «Toaca». Soţul deseori mă insultă pe mine şi pe părinţi. Fiind nervos din fire, la beţie, îşi permite să ridice mâna asupra mea. Sufăr mult şi v-aş ruga să ne daţi nişte sfaturi utile: de ce slujbe e nevoie şi căror sfinţi să ne rugăm pentru liniştirea lui? ".

Iubită soră întru Hristos!

Problemele care ni le împărtăşiţi, cu părere de rău, sunt răspândite în mai multe familii, dar niciodată nu trebuie să disperăm, ci să credem fierbinte că Domnul este cu noi, doar să-L chemăm în ajutor.

mai departe>>

Setea – o formă nouă de tortură a nou-născuţilor

De la o vreme încoace se întâmplă lucruri stranii şi obscure. În maternităţi s-a introdus o nouă formă de tortură: nou-născuţilor li se refuză apa. Medicii din salvatori ai vieţii, fiind ghidaţi de teorii străine şi anticreştine, se preschimbă în militanţi împotriva ei. Lehuzelor li se inoculează cu insistenţă ideea absurdă de a nu le da apă nou-născuţilor - doar lapte matern. Nimeni nu neagă folosul inestimabil al laptelui matern, dar să nu-i dai pruncului apă, mai ales vara, este o crimă. Doar e ştiut: organismul nou-născuţilor este alcătuit din 90% de apă. Micuţul nu poate vorbi, cere şi de aceea, fiind însetat, devine foarte nervos, capricios, plânge necontenit. Cu adevărat numai într-o inimă plină de ură şi într-o minte bolnavă s-a putut naşte această idee monstruoasă şi faptul că medicii noştri au preluat-o nu-i onorează deloc. Orice argumente sofisticate ar utiliza aceşti oameni în halate albe, una este clar: se înfăptuieşte un genocid în leagăn la nivel de ţară. mai departe>>

Drumul Crucii Chişinău – Sevastopol. 7 aprilie 2009

Pag 8 Dr Cr 200 rgb

De sărbătoarea Bunei Vestiri, a pornit Drumul Crucii Chişinău-Sevastopol, organizat cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove. În punctul de pornire - Catedrala Mitropolitană din Chişinău - procesiunea însuma circa 400 de oameni.

În aceeaşi zi, la Chişinău, au avut loc manifestaţiile de tristă pomină a tineretului. La Catedrală încă se săvârşea Sfânta slujbă închinată Maicii Domnului, Ocrotitoarea Moldovei, iar în Piaţa Marii Adunări Naţionale deja era o mare forfotă. În momentul când Drumul Crucii a pornit maiestuos cu Sfânta Cruce, cu Chipul Mântuitorului şi cu icoanele Maicii Domnului în faţă, a intersectat piaţa şi a luat-o spre răsărit, mişcarea şi zgomotul din piaţă brusc s-au potolit. Poporul dreptcredincios cu nădejde şi bucurie o slăvea în cântări pe Maica Domnului, în al cărei praznic ne aflam: „Apărătoare Doamnă pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem Ţie, Născătoare de Dumnezeu noi, robii Tăi". mai departe>>

Minunea din metrou

E un miracol cazul creştinei de 88 de ani, din Moscova, care întorcându-se de la Biserică după Sfântul Maslu, nu a suferit nici o leziune după căderea între şinele căii ferate.

Pensionara Anastasia Vasilievna demult se pregătea să cerceteze biserica, şi numai în Postul Mare a reuşit să vină la Sfântul Maslu. Dar, întorcându-se acasă şi aşteptând trenul la staţia „Paveleţskaia", a fost împinsă din întâmplare pe calea ferată de un grup de adolescenţi în stare de ebrietate. Bătrâna a căzut exact între şine. Conducătorul trenului o observă de departe şi frână brusc, dar trenul se opri doar după ce pe deasupra Anastasiei Vasilievna au trecut patru vagoane. mai departe>>

Cadou pentru Dumnezeu

Durerile, necazurile, bolile, toate acestea par să ne împiedice să ne bucurăm. Totuşi, în fiecare dimineaţă când deschidem ochii primim o declaraţie de dragoste de la Dumnezeu. Soarele răsare de fiecare dată pentru fiecare dintre noi, numai să-i vedem unicitatea. Numai să simţim dragostea. Picioarele ne sunt ţinute să nu se rupă, maşinile să nu ne calce, blocurile şi ghivecele să nu ne cadă în cap, toată mânia şi durerea lumii să nu se dezlănţuie. Dragostea cu care Dumnezeu ne înconjoară ca cu nişte aripi de lumină, grija tandră pe care ne-o arată, trec ignorate. Ne-am obişnuit cu ele. Rar îi zâmbim lui Dumnezeu. Şi mai rar zâmbim celui de lângă noi, în care Dumnezeu este cu noi la botez. Facem rar declaraţii de dragoste, şi atunci le umplem cu stereotipii.

Bucuria noastră şi zâmbetul nostru sunt cel mai minunat cadou pe care i-L putem aduce ca mulţumire pentru că are atât de multă grijă de noi. Şi ca orice lucru adus Lui, va avea grijă să îl înmulţească infinit, cuprinzându-ne în braţele bucuriei. Aşa, bucuria ne va curge prin vene, ne vom da seama mai mult de cât avem şi mai puţin de cât nu avem. În Pelerinul rus citeam că pelerinului îi îngheţaseră picioarele şi se umpluseră de răni, şi nu le mai putea mişca. Dar a început să se roage, şi o bucurie şi o dulceaţă atât de mare i-au umplut fiinţa că nu a mai simţit nici frigul nici durerea. Dacă am da mai multă bucurie am şi lua mai multă, şi sigur am fi mai puţin egoişti. mai departe>>

Rânduri de aur

     Îngerul şi mironosiţele
Pe cine-l caută-acum în grădină
Cu vasele de mir umplute?
De lacrimi inima li-i plină...
Zoreşte ziua nouă. Îi răcoare,

Dar cerul se înseninează
În ciripituri cântătoare.
De ce îl caută aicea pe Hristos?
De ce-au venit aicea ca să-L plângă?

Pe piatră-un înger luminos...
El şade-n haine albe, strălucite...
Vestind cereasca bucurie
Mironosiţelor scârbite:

„Hristos a înviat! Şi nu vă mai mâhniţi
Şi nu-L mai plângeţi ca pe un mort
Căutându-L între cei muriţi!
A iadului putere-i biruită,

Zădarnică îi răutatea:
De-acuma lumea-i izbăvită.
Întunecimea în lumină piere,
Mărirea ei i s-a surpat

Şi fug vrăjmaşii de durere.
Grăbiţi-vă cu veşti de veselie
Şi spuneţi veştile-n Sion:
Hristos e viu şi-n veci învie!"

Dorm florile. Grădina moartă tace,
Iar primprejur - albastre umbre,
Nisip, zori aurii - şi pace.
Pr. Alexei MATEEVICI