E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona
 [video] "Ecumenismul e pentru că nu ne apărăm credinţa, iar dacă nu ne apărăm credinţa - ne pecetluiesc". Adunare generală. “Invazia microcipurilor în Moldova. Cum ne apărăm?” Prot. Anatolie CIBRIC: „În ultima vreme, pe unele forumuri au apărut comentarii provocatoare semnate cu numele meu” [video] Un filmuleţ despre CIPURI şi o întrebare: CIPURILE IMPLANTABILE actuale LE-AŢI ACCEPTA? PATRIARHUL KIRIL ÎI CONSIDERĂ PE CATOLICI ŞI PROTESTANŢI ERETICI. Detalii depsre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Moldovei cu arhiep. Teognost EREZIA STRÂNSĂ CU UŞA ÎŞI ARATĂ COLŢII. Primele informaţii despre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu arhiepiscopul Teognost [video] Conferinţă de presă la tema reacţiei ierarhiei BORu la Scrisoarea Deschisă a Creştinilor Ortodocşi din Moldova Creştinii ortodocşi către reprezentaţii Ministerului Sănătăţii: „Nu vă credem!” [video] Un grup de ONG-uri cer modificarea legislaţiei privind vaccinarea copiilor Conferinţă şi protest spontan împotriva vaccinării obligatorii [video] Ieroschimonahul Rafail (Berestov) Aghioritul la întâlnirea de la Chişinău: „Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!” [video] STRIGĂTOR LA CER: 2006 - Pomenirea papei în catedrala patriarhală din Constantinopol [video] Cuvântarea Părintelui Anatolie (CIBRIC) despre prigoana începută ACUM în Rusia: "Vine valul cel mare!" [video] PS Iustinian (România): ”Slujitorii altarelor, să luăm ATITUDINE! Poporul intuiește ceva...” Scrisoarea deschisă a creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii [ACTUALIZAT]  DRUMUL CRUCII în jurul Chişinăului [FOTO/VIDEO - actualizat, 17 iulie]  [IMPORTANT, VIDEO] Părintele Rafail (BERESTOV) de la Athos susţine Scrisoarea creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril  Stareţul Rafail (Berestov) de la Athos: "Nu se mai poate tăcea!" [foto] 23iunie. Moldova, binecuvântată de Dumnezeu!  [video] Părintele Arsenie (Papacioc): "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori" Sf. Simeon Noul Teolog: Pogorârea în noi a Sfântului Duh - condiţia mântuirii  Mass-media (ne) moldovenească prigoneşte tot ce e creştinescArhiepiscopul Averchie (Tauşev): "Să fim adevăraţi creştini ortodocşi, nu modernişti" Cuv. Kukşa al Odesei: "Staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare!" Pr. Dionisie Ignat: "Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur... s-a terminat, e sfârşitul"  
românăрусский
Legături externe

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Nr. 4, aprilie 2008
Cei ce iubiţi pre Domnul, urâţi răul!
Ştiri și Publicații
Toate ştirile şi publicaţiile>>

În perioada antihristică locul idolilor îl va ocupa puterea de stat, care va cere sie închinare, şi cel care va îndeplini legile sale cetăţeneşti, chiar şi indirect, în afara religiei, va fi considerat pentru aceasta adeptul lui. Atunci, din voia lui Dumnezeu, se va face o deosebire a celor buni şi a celor răi - a slujitorilor lui Hristos şi a slujitorilor lui antihrist... Se va ridica o prigoană cruntă asupra creştinilor adevăraţi, credincioşi Domnului Iisus Hristos. Ei vor fi întemniţaţi şi chinuiţi, însă nu pentru credinţă, ci pentru că vor fi consideraţi criminali de stat ce nu se supun legii. Episcopul Ermoghen (Dolganev), "Tâlcuirea Apocalipsei"

Specificul vieţii duhovniceşti contemporane constă în faptul că diavolul nu cere de la creştini o lepădare de Hristos directă. Se creează un sistem global al răului, care tinde să înghită toată omenirea cu toată diversitatea ei, permiţându-li-se oamenilor să creadă în oricine sau în orice: în Hristos, în Buda, în Mahomed, în Crişna, în sine, în bani sau în nimic, - cu o singură condiţie: să accepte acest sistem dacă doresc să trăiască pe pământ. Şi aici, evident, trebuie să vedem preîntâmpinarea Apocalipsei, că „nimeni nu va putea cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei" (Apoc. 13, 17). Atunci va fi periculos să te autolinişteşti cu posibilitatea trăirii religioase, cu participarea la viaţa Bisericii, la Tainele ei, fiindcă deja acum, sub privirea noastră, se zideşte ceea ce ne va pierde, se zideşte împărăţia lui antihrist. Chiar conştiinţa noastră va mărturisi atunci (precum mărturiseşte şi acum), că vremea „este aproape, la uşi" (Mat. 24, 33) şi vine, după proorocii, vremea prigoanelor, vine vremea mărturisirii creştine. Şi creştinii trebuie să fie preîntâmpinaţi de cuvântul păstoresc despre apropierea sfârşitului lumii, despre aceea, că odată cu instaurarea lui antihrist „va înceta jertfa şi prinosul şi în templu va fi urâciunea pustiirii" (Dan. 9, 27), adică nu se va mai săvârşi fără împiedicare, în prezenţa poporului liturghia, şi, credincioşilor, după cum spune Sf. Efrem Sirul, doar „în munţi şi în locuri pustii le va fi cu putinţă să se mântuiască prin multe rugăciuni şi plâns neogoit".

„Cei ce iubiţi pre Domnul, urâţi răul" (Ps. 90, 11) ne învaţă Sf. Proroc David. Şi dacă noi nu ne vom opune, nu vom demasca acest urâcios şi mârşav sistem şi pe toţi cei care-l înfăptuiesc, atunci această împărăţie a răutăţii va fi zidită chiar cu mâinile noastre, prin încuviinţarea noastră tăcută.

De aceea sunt stranii opiniile unor creştini, precum şi ale unor slujitori ai altarului cum că: „Globalizarea nu conţine în sine nimic religios. Despre globalizare putem vorbi doar referindu-ne la condiţiile în care suntem nevoiţi să ne mântuim". Sau „Dacă a îngăduit Dumnezeu aceasta, nu mai poţi face nimic, armele noastre nu sunt mitingurile sau demonstraţiile, ci smerenia, postul şi rugăciunea". Sau „Această problemă ne-a fost aruncată cu bună ştiinţă ca să-i distragă pe oameni de la rugăciune. Cine are împuterniciri şi posibilităţi acela să lupte".

Oare îngăduinţa Domnului s-a săvârşit pentru ca noi să acceptăm răul? Anume prin aceasta şi păcătuim grav, fiindcă voinţa şi înţelepciunea noastră, date nouă ca unor ostaşi ai lui Hristos pentru luptă şi stare neclintită în credinţă, noi, prin pasivitatea noastră şi falsa supunere, le dăm spre pângărirea şi triumful duşmanului. Acesta însă este un început de modificăre a conştiinţei noastre. Chiar ca la Tolstoi: „Nu te împotrivi răului prin forţă". Şi nu ne rămâne decât să ne uimim împreună cu Sf. Ap. Pavel, că unii de la Cel ce i-a chemat pe ei prin harul lui Hristos "trec la altă Evanghelie" (Gal. 1, 6) prin tăcere şi nedorinţa de a cunoaşte această problemă. "Vai de păstorii lui Israel, care s-au păstorit pe ei înşişi!" (Iez. 34, 2).

Aşadar, astfel de interpretări încurajează răul. Acel rău, care trebuie demascat în auzul tuturor, ca omenirea să vadă unde este Lumina Adevărului şi să nu rămână în înşelare. În aceasta constă esenţa războiului cu diavolul a sfinţilor „ultimelor vremuri". Dumnezeiasca Apocalipsă mărturiseşte: „Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor, până la moarte" (Apoc. 12, 11). Da, noi nu suntem capabili să stopăm ce s-a proorocit în Apocalipsa Sf. Ioan Teologul, dar, demascând răul, Biserica trebuie - fiindcă în ea este Adevărul - să vestească lumii lumina Lui, să arate calea spre El. Aici este sensul mărturiei despre El: „Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr" (Ioan 18, 37) ca oricine să „asculte glasul" Lui.

Noi, creştinii, dacă ne considerăm credincioşi Domnului, suntem datori să trăim nu după măsurile pământeşti, chiar dacă la baza lor stau cele mai strălucite idei şi tendinţe, ci cu făgăduinţa Patriei Cereşti şi a vieţii veşnice, care nu pot exista pe acest pământ păcătos. Împărăţia Duhului pregătită nouă, nu este „din lumea aceasta", şi dacă noi ne punem speranţa în Hristos doar în viaţa aceasta, atunci „suntem mai de plâns decât toţi oamenii" (I Cor. 15, 19). De aceea, e de datoria noastră, cu îndrăzneală şi neînfricare, să demascăm toate uneltirile guvernării mondiale şi ale capitalului cămătăresc sionist-iudaic mondial care stă în umbră, ştiind că ni se cuvine să dăm răspuns lui Dumnezeu cum am păzit adevărul Lui. Nu ascunzându-l „sub obroc", ci punându-l „în sfeşnic" ca „să lumineze tuturor celor din casă" (Mat. 5, 15), adică întregii planete. Astfel, odată cu postul şi rugăciunea, să mărturisim adevărul în toate sferele activităţii umane: în politică, economie, cultură, învăţământ fiindcă în caz contrar smerenia noastră nu va fi altceva decât lipsă de voinţă, compromis şi cârdăşie cu răul. „Smerenia creştinului se termină acolo, - scria mitropolitul Ioan (Snâcev), - unde apare pericolul pângăririi sfinţeniilor credinţei, batjocorirea poruncilor lui Dumnezeu, ameninţarea rânduielii evlavioase a vieţii. Pe parcursul secolelor în astfel de situaţii râvna sfântă pentru Dumnezeu îi ridica pe străbunii noştri la fapte pline de vitejie, atât armate, cât şi cetăţeneşti".

De aceea, nu numai că e de nepermis să adoptăm acest sistem antihristic, dar nici să tăcem nu ne este îngăduit. În aceste timpuri amăgitoare şi viclene aforismul Sf. Grigore Teologul: "Prin tăcere este trădat Dumnezeu", trebuie să devină hotărâtor în viaţa creştinului şi a Bisericii. Pasivitatea şi tăcerea în faţa răului înseamnă învoiala cu el. Să spunem "NU!" - împărăţiei minciunii. "NU!" - fascismului global. Dar minciuna fiind vicleană, este şi elocventă, şi, schimbându-se ca un cameleon, se infiltrează peste tot. De aceea, cea mai importantă problemă a Bisericii este de a scoate măştile de pe mulţimea feţelor minciuni, de a-i arăta adevărata faţă camuflată sub mascarada ideologică şi politică.

În condiţiile moderne, urmând glasului conştiinţei şi al credinţei, creştinul nu numai că nu trebuie să înfăptuiască directivele conducerii care îl atrag în construirea sistemului computerizat mondial antihristic, ci este dator să-l preîntâmine pe fiecare dintre apropiaţii săi de acasă, de la serviciu, despre pericolul care paşte omenirea. Aceasta este principala nevoinţă a creştinilor „vremurilor de pe urmă", fiindcă nu este doar imposibil să te afli în iubire, ci chiar şi să trăieşti cinstit atunci când stăpânirea minciunii nu este demascată de buzele Adevărului. „Mi-e teamă, scrie Sf. Ignatie Breancianinov, ca starea prezentă să nu fie fumul focului aşteptat, după care îndată va veni antihrist şi, pentru a-şi întări împărăţia sa, se va folosi de căderile şi neputinţele noastre. Fiindcă, el nu se va năpusti asupra celor sănătoşi şi uniţi în dragoste; ci va urmări să dezbine, astfel ca tăria raţiunii noastre să se dea ispitirii şi amorţirii..."

„Duhul lui antihrist nu este ca cel al împăraţilor păgâni, care erau oameni şi aveau o raţiune slabă. Conducerea antihristică va avea raţiunea satanei, acţionând politic, fără a ataca (în mod descis) religiile şi credinţele. Tuturor credinţelor şi sectelor li se vor da drepturi egale, totodată însă, ele fiind combătute... Se va acţiona la nivel moral, prin convingere, şi sufletele vor fi înţepate de moarte, iar dreptul de a mărturisi şi a oficia liber serviciile divine va fi acordat doar cu condiţia că nu vor fi încălcate disciplina şi legile statului. Conducerea va lua sub un control strict toate locurile de serviciu, dirijându-i pe toţi. Ea se va face cap în locul lui Hristos, slujindu-i nu Lui, ci antihristului. Însă creştinii în orbirea lor nu vor vedea, cu toate că chiar şi copiii vor înţelege cum conducerea va deţine toată informaţia. Toţi se vor afla sub controlul riguros al statului, pentru a se şti cine participă şi cine nu participă, deşi de unii nu se vor atinge din cauza libertăţii conştiinţei... Apoi, când toată lumea va fi mânată să participe la păcatele Babilonului şi mânia lui Dumnezeu va fi aproape, se va emite un decret excepţional de exterminare a credincioşilor, însă nu sub pretextul credinţei, ci al crimelor împotriva umanităţii. Iar poporul se va conforma cu toate acţiunile întreprinse de conducere. Niciodată în istoria omenirii n-au existat astfel de legi demonice." (ep. Ermoghen „Tâlcuirea Apocalipsei").

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.