E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona
 [video] "Ecumenismul e pentru că nu ne apărăm credinţa, iar dacă nu ne apărăm credinţa - ne pecetluiesc". Adunare generală. “Invazia microcipurilor în Moldova. Cum ne apărăm?” Prot. Anatolie CIBRIC: „În ultima vreme, pe unele forumuri au apărut comentarii provocatoare semnate cu numele meu” [video] Un filmuleţ despre CIPURI şi o întrebare: CIPURILE IMPLANTABILE actuale LE-AŢI ACCEPTA? PATRIARHUL KIRIL ÎI CONSIDERĂ PE CATOLICI ŞI PROTESTANŢI ERETICI. Detalii depsre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Moldovei cu arhiep. Teognost EREZIA STRÂNSĂ CU UŞA ÎŞI ARATĂ COLŢII. Primele informaţii despre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu arhiepiscopul Teognost [video] Conferinţă de presă la tema reacţiei ierarhiei BORu la Scrisoarea Deschisă a Creştinilor Ortodocşi din Moldova Creştinii ortodocşi către reprezentaţii Ministerului Sănătăţii: „Nu vă credem!” [video] Un grup de ONG-uri cer modificarea legislaţiei privind vaccinarea copiilor Conferinţă şi protest spontan împotriva vaccinării obligatorii [video] Ieroschimonahul Rafail (Berestov) Aghioritul la întâlnirea de la Chişinău: „Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!” [video] STRIGĂTOR LA CER: 2006 - Pomenirea papei în catedrala patriarhală din Constantinopol [video] Cuvântarea Părintelui Anatolie (CIBRIC) despre prigoana începută ACUM în Rusia: "Vine valul cel mare!" [video] PS Iustinian (România): ”Slujitorii altarelor, să luăm ATITUDINE! Poporul intuiește ceva...” Scrisoarea deschisă a creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii [ACTUALIZAT]  DRUMUL CRUCII în jurul Chişinăului [FOTO/VIDEO - actualizat, 17 iulie]  [IMPORTANT, VIDEO] Părintele Rafail (BERESTOV) de la Athos susţine Scrisoarea creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril  Stareţul Rafail (Berestov) de la Athos: "Nu se mai poate tăcea!" [foto] 23iunie. Moldova, binecuvântată de Dumnezeu!  [video] Părintele Arsenie (Papacioc): "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori" Sf. Simeon Noul Teolog: Pogorârea în noi a Sfântului Duh - condiţia mântuirii  Mass-media (ne) moldovenească prigoneşte tot ce e creştinescArhiepiscopul Averchie (Tauşev): "Să fim adevăraţi creştini ortodocşi, nu modernişti" Cuv. Kukşa al Odesei: "Staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare!" Pr. Dionisie Ignat: "Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur... s-a terminat, e sfârşitul"  
românăрусский
Legături externe

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Nr. 12, decembrie 2008
Dragostea pentru animale: între zoolatrie şi pradă
Ştiri și Publicații
Toate ştirile şi publicaţiile>>

doamna-si-cainii 200

Tuturor ne sunt dragi animalele, chiar dacă de unele ne este teamă. În copilărie ne-am jucat cu ele şi poate şi acum ne mai luptăm cu ispita de atunci. Nu uităm totuşi că Sfântul Siluan Athonitul (despre care nu se poate spune că nu iubea creaţia lui Dumnezeu, din moment ce se întrista pentru ruperea fără motiv a florilor) ne-a învăţat că nu trebuie nici să vorbim cu animalele, căci ne coborâm astfel la treapta lor de necuvântătoare.

Ne e milă de ele pentru că, nevinovate fiind, suferă de stricăciunea întregii creaţii ca urmare a păcatului originar. Ne e milă că omul căzut, rupt de relaţia cu întreaga creaţie, a ajuns să se poarte cu animalele într-un mod care nu se cuvine. Ne e mila şi când omul sărac le face pe bietele necuvântătoare părtaşe la sărăcia lui, întreţinându-le necorespunzător, asuprindu-le, dar şi când omul bogat le creşte în condiţii de răsfăţ şi alintare. De multe ori, în asemenea împrejurări, ne încearcă un sentiment de revoltă. Cum se cuvine de fapt să ne purtăm cu aceste creaturi ale regnului animal? Mai întâi cu respectul pe care-l datorăm fiecarei zidiri a Creatorului Care la sfârşitul creaţiei a zis că "toate erau bune foarte" (Facere 1, 31). Apoi, cu grijă ca de un dar, căci toate au fost făcute şi dăruite spre stăpânire omului, şi preţuind darul, trebuie, prin recunostinţa pentru el, să ajungem a-L iubi mai mult pe Dpruitor. Dispreţuind darul, L-am putea mâhni pe Cel Care dăruieşte.

Totodată ne vom referi la cei care cresc animalele ca pasiune sau hobby, cuvânt acceptat de persoanele care cred ca expresia i-ar onora sau scuza, deşi în limbaj duhovnicesc s-ar numi patimă. Ce este rău în această preocupare a lor? Ea reprezintă, în primul rând, o agresiune la adresa creaţiei pentru că schimbă rostul natural. De la scopul nobil pentru care au fost făcute, animalele ajung obiecte vii pentru distracţia omului căzut din starea superioară, binecuvantată de Dumnezeu. Prin folosirea în interes personal, egoist, "omul recent" parazitează creaţia. Această patimă a omului se satisface prin privarea de libertate a unui animal făcut să fie liber. Închiderea în cei câţiva metri ai apartamentului a unui necuvântător, care are altă menire, este o fărădelege. Ce altceva dacă nu defăimare a creaţiei este un elefant obligat să meargă în arena circului pe o minge sau un leu - regele animalelor - executând "numere speciale" la comandă. Trist pentru animale şi vătămător pentru sufletul celui care, în nevoia lui de fericire, se amăgeste cu asemenea surogate.

Vrednic de plâns este să vedem omul, cununa creaţiei, menit să fie slujit de animale, cum devine rob al acestora. Ridicol şi caraghios este peisajul doamnelor şi domnilor plimbând căţei şi pisici sau purtând în braţe animale împăpuşite ca să-şi facă programul de mişcare. De fapt, bietele animale devin idolii acestor oameni, care în fel şi chip îşi justifică viciul stârnit şi întreţinut de şarpele cazut, diavolul.

Cel mai mare rău în această situaţie îl constituie pervertirea sentimentelor. Dragostea pe care omul trebuie să o îndrepte, conform poruncii dumnezeieşti, către aproapele său care este purtător al "chipului lui Dumnezeu", el o direcţionează spre necuvântătoare, încălcând rânduiala divină. Însuşi Mântuitorul nos-tru prin cuvintele din Predica de pe Munte a arătat diferenţa dintre om şi animale, zicând : "Priviţi la păsările cerului. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?" (Matei 6, 26) sau "Cu cât se deosebeşte omul de oaie!" (Matei 12, 12). Iată preţul incomparabil al omului, singurul care se bucură de nemurire, singurul care va fi chemat la judecată.

Orientând dragostea noastră spre oameni, o orientăm spre Dumnezeu în mod direct căci numai în fiinţele umane Îl putem găsi sălăşluit pe Hristos.

Îngrijirea pe care unii sfinţi au arătat-o unor animale în pustie (Cuviosul Gherasim de la Iordan şi leul "ascultător") exemplifică restaurarea firii, depăşirea stricăciunii şi împăcarea omului cu creaţia.

Trăind între oameni aflaţi în nevoi, cei cuprinşi de patima zoolatriei (patimă nesăbuită pentru animale), întorc spatele celor sărmani şi oropsiţi. Ei ştiu doar să-şi focalizeze dragostea în mod generos către animalele ce le satisfac plăcerea egoistă. Orbiţi de această atracţie nefirească aceşti oameni nu mai doresc să observe un copil orfan sau un batrân neputincios, încălcând astfel porunca lui Dumnezeu de a fi milostivi faţă de aproapele.

Ceea ce îi împiedică de fapt pe aceşti oameni este inrobirea vointei. Ataşaţi de obiectul patimii lor suferă la pierderea lui mai mult decât pentru oameni (nu neapărat străini), adesea rude sau prieteni.

Dumnezeu să ne ferească de astfel de patimi şi să-i ridice pe cei care au alunecat în ele.

Cornel DRAGOŞ

Comentarii

2009-07-20 18:10:35
Oana

Exceptional comentariu la adresa dragostei exagerate fata de animale. Eu cunosc mai multe cazuri de oameni care si-au ratat destinul devenind robii unei pasiuni aproape bolnave pentru niste patrupede.
Va multumim si felicitari autorului!

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.