E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona
 [video] "Ecumenismul e pentru că nu ne apărăm credinţa, iar dacă nu ne apărăm credinţa - ne pecetluiesc". Adunare generală. “Invazia microcipurilor în Moldova. Cum ne apărăm?” Prot. Anatolie CIBRIC: „În ultima vreme, pe unele forumuri au apărut comentarii provocatoare semnate cu numele meu” [video] Un filmuleţ despre CIPURI şi o întrebare: CIPURILE IMPLANTABILE actuale LE-AŢI ACCEPTA? PATRIARHUL KIRIL ÎI CONSIDERĂ PE CATOLICI ŞI PROTESTANŢI ERETICI. Detalii depsre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Moldovei cu arhiep. Teognost EREZIA STRÂNSĂ CU UŞA ÎŞI ARATĂ COLŢII. Primele informaţii despre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu arhiepiscopul Teognost [video] Conferinţă de presă la tema reacţiei ierarhiei BORu la Scrisoarea Deschisă a Creştinilor Ortodocşi din Moldova Creştinii ortodocşi către reprezentaţii Ministerului Sănătăţii: „Nu vă credem!” [video] Un grup de ONG-uri cer modificarea legislaţiei privind vaccinarea copiilor Conferinţă şi protest spontan împotriva vaccinării obligatorii [video] Ieroschimonahul Rafail (Berestov) Aghioritul la întâlnirea de la Chişinău: „Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!” [video] STRIGĂTOR LA CER: 2006 - Pomenirea papei în catedrala patriarhală din Constantinopol [video] Cuvântarea Părintelui Anatolie (CIBRIC) despre prigoana începută ACUM în Rusia: "Vine valul cel mare!" [video] PS Iustinian (România): ”Slujitorii altarelor, să luăm ATITUDINE! Poporul intuiește ceva...” Scrisoarea deschisă a creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii [ACTUALIZAT]  DRUMUL CRUCII în jurul Chişinăului [FOTO/VIDEO - actualizat, 17 iulie]  [IMPORTANT, VIDEO] Părintele Rafail (BERESTOV) de la Athos susţine Scrisoarea creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril  Stareţul Rafail (Berestov) de la Athos: "Nu se mai poate tăcea!" [foto] 23iunie. Moldova, binecuvântată de Dumnezeu!  [video] Părintele Arsenie (Papacioc): "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori" Sf. Simeon Noul Teolog: Pogorârea în noi a Sfântului Duh - condiţia mântuirii  Mass-media (ne) moldovenească prigoneşte tot ce e creştinescArhiepiscopul Averchie (Tauşev): "Să fim adevăraţi creştini ortodocşi, nu modernişti" Cuv. Kukşa al Odesei: "Staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare!" Pr. Dionisie Ignat: "Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur... s-a terminat, e sfârşitul"  
românăрусский
Legături externe

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Nr. 12, decembrie 2008
Nimic nu trece fără urmă
Ştiri și Publicații
Toate ştirile şi publicaţiile>>

Razboi cu turcii 200

Noi, oamenii, trăim pe pământ ca în palmă. „unde este omul, acolo e şi Dumnezeu", zice Sf. Antonie cel Mare. Toate faptele noastre, cuvintele şi gândurile sunt controlate şi de rai şi de iad, şi de Dumnezeu şi de diavol. Atunci când ne pocăim de păcate şi ne străduim să ne îndreptăm viaţa, luptăm cu patimile şi viciile, suportăm cu răbdare bolile, scârbele, ocările, defăimările, nu cârtim, ci pentru toate mulţumim lui Dumnezeu, atunci tot cerul se bucură de mântuirea noastră. „Nu există nimic mai frumos şi mai plăcut decât sufletul bun!, exclamă Sf. Ioan Gură de Aur. El înfrumuseţează tot omul". Iar când ne certăm, ne obijduim, ne mâniem, trăim o viaţă desfrânată şi nu vrem să ne pocăim, atunci tot iadul se bucură de pieirea noastră.

Nimic nu trece fără urmă. Faptele bune ale omului merg înaintea lui: la vămi, în ziua Straşnicei Judecăţi ele îl vor îndreptăţi şi el va primi cunună de la Dumnezeu. La fel şi toate faptele murdare, viaţa spurcată, desfrânată, chiar şi fiecare cuvânt deşert, murdar, nu dispare fără urmă, ci se înscriu de duhurile rele care le repartizează după vămi.

Sluga Ivan, un om deosebit de bun, aflat în slujba unei bătrâne moşierese, primea cerşetorii, îi hrănea, îi îmbrăca, îi încălţa, adică nu trăia pentru sine, ci pentru aproapele, îndeplinea porunca lui Hristos. Şi întotdeauna se ruga pentru stăpâna sa care se deosebea în toate de el: era foarte aspră, zgârcită, trăia numai pentru sine. Şi iată, cu rugăciunile lui Ivan, Domnul a înţelepţit-o pe stăpână cu o vedenie. Îngerul a adus-o în locaşurile raiului şi i-a arătat un palat de o nespusă frumuseţe. „Pentru cine este pregătit?", întrebă boiereasa. „Pentru sluga ta, Ivan", i-a răspuns Îngerul. „Ei, dacă Ivan are aşa palat, atunci îmi închipui ce palat o să am eu", se gândi stăpâna şi, ca răspuns la gândurile sale, i-au arătat o mică bojdeucă veche în afara raiului. „Asta-i pentru mine?", s-a indignat ea. Eu doar sunt o doamnă de viţă nobilă, iar el - o simplă slugă. Ce nedreptate!" Şi atunci i s-a răspuns: „Ştii de ce Ivan are un asemenea palat? Fiindcă el trimite foarte mult material de construcţie şi avem din ce construi, iar de la tine nu vine nimic..." După această viziune, cucoana s-a dus la biserică, s-a pocăit şi a început s-o imite în toate pe sluga sa: primea cerşetorii, îi îmbrăca, îi hrănea, în speranţa că va primi şi ea un loc în rai.

Îngerul Domnului i-a spus lui Pahomie cel Mare: „Cel care prin viaţa sa păcătoasă s-a făcut mort pentru Dumnezeu şi virtute, acela răspândeşte o putoare de mii de ori mai puternică decât cadavrul, de aceea nu ne este cu putinţă nici să stăm, nici să trecem".
Nici curvarii, nici tâlharii, nici beţivii, nici clevetitorii nu vor moşteni Împărăţia Cerurilor. Doar în locaşurile raiului nu-i nici rachiu, nici tutun...

Doi beţivani au băut pâna se lăsă noaptea, apoi s-au dus la râu, unde era o barcă şi au vrut să treacă pe celălalt mal. S-au aşezat în barcă şi începură să vâslească. Au vâslit, au vâslit, iar malul tot nu se vedea. S-au chinuit până-n zori şi când colo văd că nu au dezlegat barca: au vâslit, dar din loc nu s-au mişcat!

La fel şi oamenii care se află sub stăpânirea patimilor şi viciilor ei, ca nişte orbi bat pasul pe loc şi niciodată nu vor vedea lumina adevărului. Pentru a dobândi virtuţile pe primul loc trebuie să fie nu trupul, căruia i se oferă toată bunăstarea, ci sufletul. Pe lume există oameni, asemenea soţiei milionarului, bancherului vestit D. Morgan, care pe patul de moarte, a poruncit slugilor să i se aducă rochia preferată: dorea încă o dată s-o vadă. Când i-au adus rochia, muribunda tremurând a înşfăcat-o, a strâns-o la piept şi pe loc a murit. Nu au reuşit să i-o scoată din mâini şi au fost nevoiţi s-o taie cu foarfecele. Iată ce a luat nefericita cu sine în cealaltă lume: o cârpă şi o mulţime mare de păcate nemărturisite!

Iar noi, creştinii, plecând din lumea aceasta, trebuie să luăm cu noi nu sumedenia păcatelor, nu o cârpă, ci mulţimea faptelor bune şi sufletul curăţit.

Grecia era în război cu Turcia. Ostaşul Nicolae se ducea spre câmpul de luptă şi, fiind deja vremea sprea seară, hotărî să poposească la un hotel. Noaptea, fiica stăpânului, tulburată de patimi trupeşti, începu să-l ispitească: iar el cugeta aşa: „Doar eu merg la război şi pot să mor în bătălie, şi dacă voi face acest păcat de moarte, cum mă voi înfăţişa în necurăţie înaintea lui Dumnezeu, ce răspuns îi voi da?". Şi nu i-a deschis uşa. A adormit şi văzu un vis: se dădea lupta dintre greci şi turci, ba o parte biruia, ba cealaltă; o luptă cruntă şi tot câmpul era împresurat de cadavre, iar printre ele doar un singur loc liber. Şi aude un glas: „Şi tu trebuia să mori ca şi toţi aceşti ostaşi, dar, fiindcă în noaptea aceasta nu l-ai ascultat pe diavol, nu ai fost de acord să păcătuieşti - pentru aceasta vei rămâne viu". A doua zi dimineaţă Nicolae îşi continuă calea, veni la locul bătăliei şi totul era exact cum văzu în vis: se dădea o luptă crâncenă, câmpul era împresurat de cadavre şi numai el unul s-a sculat dintre ele nevătămat şi când a văzut locul liber şi-a amintit visul şi i-a mulţumit lui Dumnezeu... Astfel, dacă omul se păzeşte pentru Domnul de păcat, dacă duce o luptă neîmpăcată cu diavolul, adică păzeşte cu bărbăţie, ca un ostaş viteaz al lui Hristos, calea adevărată a mântuirii, atunci Domnul neapărat îi va ajuta, îl va păzi în orice loc şi pe orice drum.

Aşadar, nici pe o clipă nu trebuie să uităm, că Ochii Domnului pururea privesc la noi şi că Domnul ştie tainele ascunse ale inimii noastre. „stă Domnul şi cercetează mintea ta, cugetele şi mişcarea gândurilor, vrea să ştie îl cauţi pe El, din toată inima sau nu?" (Cuv. Macarie cel Mare). De aceea, întotdeauna, aflându-ne în prezenţa Lui, noi trebuie cu severitate să ne controlăm faptele noastre, gândurile şi sentimentele şi să facem aceasta nu ca nişte robi care se tem de pedeapsă, ci precum copiii iubitori, care au grijă să nu-l supere sau să-l întristeze pe tatăl lor.

S. LAVROV

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.