E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona
 [video] "Ecumenismul e pentru că nu ne apărăm credinţa, iar dacă nu ne apărăm credinţa - ne pecetluiesc". Adunare generală. “Invazia microcipurilor în Moldova. Cum ne apărăm?” Prot. Anatolie CIBRIC: „În ultima vreme, pe unele forumuri au apărut comentarii provocatoare semnate cu numele meu” [video] Un filmuleţ despre CIPURI şi o întrebare: CIPURILE IMPLANTABILE actuale LE-AŢI ACCEPTA? PATRIARHUL KIRIL ÎI CONSIDERĂ PE CATOLICI ŞI PROTESTANŢI ERETICI. Detalii depsre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Moldovei cu arhiep. Teognost EREZIA STRÂNSĂ CU UŞA ÎŞI ARATĂ COLŢII. Primele informaţii despre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu arhiepiscopul Teognost [video] Conferinţă de presă la tema reacţiei ierarhiei BORu la Scrisoarea Deschisă a Creştinilor Ortodocşi din Moldova Creştinii ortodocşi către reprezentaţii Ministerului Sănătăţii: „Nu vă credem!” [video] Un grup de ONG-uri cer modificarea legislaţiei privind vaccinarea copiilor Conferinţă şi protest spontan împotriva vaccinării obligatorii [video] Ieroschimonahul Rafail (Berestov) Aghioritul la întâlnirea de la Chişinău: „Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!” [video] STRIGĂTOR LA CER: 2006 - Pomenirea papei în catedrala patriarhală din Constantinopol [video] Cuvântarea Părintelui Anatolie (CIBRIC) despre prigoana începută ACUM în Rusia: "Vine valul cel mare!" [video] PS Iustinian (România): ”Slujitorii altarelor, să luăm ATITUDINE! Poporul intuiește ceva...” Scrisoarea deschisă a creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii [ACTUALIZAT]  DRUMUL CRUCII în jurul Chişinăului [FOTO/VIDEO - actualizat, 17 iulie]  [IMPORTANT, VIDEO] Părintele Rafail (BERESTOV) de la Athos susţine Scrisoarea creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril  Stareţul Rafail (Berestov) de la Athos: "Nu se mai poate tăcea!" [foto] 23iunie. Moldova, binecuvântată de Dumnezeu!  [video] Părintele Arsenie (Papacioc): "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori" Sf. Simeon Noul Teolog: Pogorârea în noi a Sfântului Duh - condiţia mântuirii  Mass-media (ne) moldovenească prigoneşte tot ce e creştinescArhiepiscopul Averchie (Tauşev): "Să fim adevăraţi creştini ortodocşi, nu modernişti" Cuv. Kukşa al Odesei: "Staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare!" Pr. Dionisie Ignat: "Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur... s-a terminat, e sfârşitul"  
românăрусский
Nr. 4, 3, 2, 1, 12,
ZiarulNr. 5, mai 2008
Legături externe

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Nr. 5, mai 2008
Cum trebuie să ne rugăm în biserică?
Ştiri și Publicații
Toate ştirile şi publicaţiile>>

Pag 5 Light 200

Creştinii ortodocşi au primit de la Sfinţii Părinţi şi urmează obiceiurile de mai jos în întreaga lume:

1. Intrând în biserică, creştinul îşi face semnul Crucii de trei ori, însoţită cu o închinăciune şi zice: „Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieşte-mă", „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului", „Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă".

2. Apoi, după ce s-a închinat către cei de-a dreapta şi de-a stânga sa, se aşază la locul său şi ascultă psalmii şi rugăciunile citite în biserică. Creştinul nu spune rugăciuni după alegerea sa, nici nu le citeşte din cărţile de rugăciuni, decât dacă vrea să fie judecat de sfântul Apostol Pavel pentru că a părăsit adunarea Bisericii (Evr. 10, 25).

3. Închinăciunile şi metaniile nu trebuiesc săvârşite potrivit dorinţei creştinului, ci potrivit rânduielilor sfinţilor apostoli şi părinţi, şi anume: la „Sfinte Dumnezeule...", la „Veniţi să ne închinăm" şi la întreitul „Aliluia", creştinul îşi face semnul Crucii de trei ori şi trei închinăciuni. Aceasta se savârşeşte şi atunci când se citeşte „ Învredniceşte-ne, Doamne", iarăşi la începutul Doxologiei Mari („Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...") şi după ce preotul spune „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră...". La fiecare strigare a preotului şi atunci când se cântă „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...", se cade să îşi facă semnul Crucii şi o închinăciune. În zile obişnuite, metanii se săvârşesc în timpul Liturghiei:

a) când începe „Cu vrednicie şi cu dreptate este..."

b) când se sfârşeşte „Pre Tine te lăudam..."

c) la sfârşitul axionului Sfintei Fecioare, „Cuvine-se cu adevărat să Te fericim..." sau al înlocuitorului său;

d) la începutul Rugăciunii Domneşti;

e) când Sfintele Daruri sunt înfăţişate pentru Împărtăşanie;

f) la cuvintele „Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor...".

La utrenia de priveghere, se face o metanie la „Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări...".

4. Duminicile, de la Sfintele Paşti până la Ziua Sf. Treimi, de la Naşterea Domnului şi până la Botez, şi la praznicele Schimbării la Faţă şi al Înălţării Sfintei Cruci (la care se fac doar trei metanii mari, către Cruce), Sfinţii Apostoli opresc cu străşnicie îngenuncherea şi metaniile mari, lucru despre care Sf. Vasile cel Mare a scris fericitului Amfilohie. Întâiul şi cel de-al Şaselea Sobor Ecumenic au hotărât, de asemenea, aceasta, întrucât Duminicile şi celelalte praznice ale Domnului slujesc ca aducere-aminte a înfierii noastre de către Domnul, potrivit Apostolului: „Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu" (Gal. 4:7): căci închinăciunile potrivite robilor nu sunt potrivite fiilor.

5. Creştinii ortodocşi nu îngenunchează după voia lor, ci mai degrabă la cuvintele preotului (sau diaconului), „Iară şi iară cu pace..."; obiceiurile îngenuncherii după voie şi al lovirii pieptului cu mâna vin de la ereticii apuseni şi nu sunt îngăduite în Biserica Ortodoxă. Creştinii ortodocşi, potrivit rânduielii Bisericii, fac închinăciuni la vremea potrivită, plecându-se cu fruntea până la pământ şi sculându-se de îndată.

6. În biserică, de fiecare dată când credincioşii sunt blagosloviţi cu Crucea sau cu Evanghelia, cu o icoană sau cu potirul, îşi fac semnul Crucii şi îşi pleacă capetele. Când sunt blagosloviţi cu lumânări, cu mâna sau sunt tamâiaţi cu cadelniţa, creştinii ortodocşi nu se cuvine să facă semnul Crucii, ci doar să îşi plece capetele. Totuşi, în vremea săptămânii Sfintelor Paşti, atunci când preotul cadelniţează având Crucea, toţi ne facem semnul Crucii şi răspundem „Adevărat a înviat!" Astfel se cuvine să deosebim între închinăciunile datorate lucrurilor sfinte şi cele datorate persoanelor, chiar de sunt din rândul preoţilor.

7. Când primeşte blagoslovenie de la un preot sau de la un episcop, creştinul sărută mâna dreaptă a celui ce dă blagoslovenia şi nu îşi face semnul Crucii. Nu este potrivit să se sărute mâna stângă a clericilor, căci acesta este un obicei al iudeilor, ci mâna dreaptă, de la care am primit blagoslovenia.

8. Potrivit învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, semnul Crucii se face după cum urmează: degetul mare şi primele două degete ale mâinii drepte sunt unite la vârfuri, iar celelalte degete strânse în palmă. Apoi ne atingem fruntea, pieptul, umărul drept şi cel stâng şi ne plecăm usor. De cei ce se însemnează cu toate cele cinci degete, sau de cei ce se apleacă înainte să săvârşească Crucea, sau doar îşi vântură mâna prin aer sau în faţa pieptului, Sf. Ioan Gură de Aur grăieşte: „Diavolii se bucură de aceste gesturi nebuneşti". Pe de altă parte, semnul Crucii, făcut cum se cuvine, cu credinţă şi evlavie, îi îngrozeşte pe diavoli, micşorează suferinţele pricinuite de păcate şi pogoară harul dumnezeiesc.

RÂNDUIELI
PENTRU ÎNCHINĂCIUNI
ŞI SEMNUL CRUCII

Semnul crucii fără închinăciuni:
1. La mijlocul celor Şase Psalmi, la întreitul Aliluia, de trei ori.
2. La începutul Crezului.
3. La otpust - "Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru..."
4. La începutul citirii din Sfânta Scriptură: Evanghelia, Apostolul sau Vechiul Testament.

Semnul crucii cu o închinăciune:
1. La intrarea sau ieşirea din biserică - de trei ori.
2. La fiecare cerere a ecteniilor.
3. La strigarea preotului ce dă slavă Sfintei Treimi.
4. La cuvintele, „Luaţi, mâncaţi...", „Beţi dintru Acesta toţi...", „Ale Tale dintru ale Tale..." şi „Sfintele, Sfinţilor!"
5. La cuvintele „Ceea ce eşti mai cinstita decât Heruvimii..."
6. La cuvintele „Să ne închinam...", „Slăvim...", „Preamărim..." şi „Cădem înaintea..."
7. În vremea „Aliluia", „Sfinte Dumnezeule", „Veniţi să ne închinăm" şi „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule", ca şi înainte de otpust, se face semnul Crucii cu o închinăciune, de trei ori.
8. În vremea celei dintâi şi a celei de a noua cântări a canonului, la întâiul stih către Domnul, către Maica Domnului sau către Sfântul respectiv.
9. După fiecare stihiră - în vreme ce strana, încheind cântarea, îşi face semnul Crucii.
10. În vremea Litiei, la fiecare dintre primele trei cereri, facem semnul Crucii cu o închinăciune, de trei ori; după cele doua cereri rămase, facem semnul Crucii cu o închinăciune, o singură dată.

Semnul crucii cu o metanie mare:
1. În vremea posturilor, la intrarea şi ieşirea din biserica - de trei ori.
2. În vremea posturilor, la fiecare „...Te mărim" din stihurile Imnului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
3. La începutul lui „Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatalui..."
4. După „Pre Tine Te lăudăm..."
5. După axionul Maicii Domnului sau înlocuitorul acestuia.
6. La strigarea „Şi ne învredniceşte pre noi, Stăpâne...", ce pregăteşte Rugăciunea Domnească.
7. Atunci când Sfintele Daruri sunt înfăţişate pentru Împărtăşanie, şi, iarăşi, după Împărtăşanie.
8. În vremea Postului Mare, la Pavecerniţa Mare, când se cântă „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu..." şi la fiecare dintre cererile ce însoţesc aceasta; la Vecernie, după „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-Te"şi la cele doua cântări ce urmează.
9. În vremea posturilor, la sfârşitul fiecarei părţi a rugăciunii „Doamne şi Stăpânul vieţii mele..."
10. În vremea posturilor, la cele trei cereri de încheiere - „Pomeneşte-mă, Doamne, când..." .

Închinăciune fără semnul crucii:
La cuvintele:
1. „Pace tuturor"
2. „Binecuvântarea Domnului preste voi..."
3. „Harul Domnului nostru Iisus Hristos..."
4. „Si sa fie milele marelui Dumnezeu..."
5. La strigarea diaconului „Şi în vecii vecilor" (dupa „Că sfânt este Dumnezeul nostru...")

Semnul crucii nu se face:
1. În timpul psalmilor.
2. În general, când se cântă.
3. În vremea ecteniilor, de către strana, care dă răspunsurile.

Săvârşirea semnului Crucii şi a închinăciunilor este îngaduită doar după încheierea cântării, ci nu în timpul cuvintelor de încheiere ale acesteia.

Metaniile mari nu sunt îngăduite Duminicile; de la Crăciun până la Bobotează; de la Paşti până la Duminica Mare; la praznicul Schimbării la Faţă şi la praznicul Înălţării Crucii (în afară de cele trei închinăciuni ale Crucii).

Închinăciunile încetează cu intrarea din vremea Vecerniei praznicului şi nu se fac iarăşi până după „Învredniceşte-ne, Doamne..." în vremea Vecerniei din ziua praznicului.

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.