E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona
 [video] "Ecumenismul e pentru că nu ne apărăm credinţa, iar dacă nu ne apărăm credinţa - ne pecetluiesc". Adunare generală. “Invazia microcipurilor în Moldova. Cum ne apărăm?” Prot. Anatolie CIBRIC: „În ultima vreme, pe unele forumuri au apărut comentarii provocatoare semnate cu numele meu” [video] Un filmuleţ despre CIPURI şi o întrebare: CIPURILE IMPLANTABILE actuale LE-AŢI ACCEPTA? PATRIARHUL KIRIL ÎI CONSIDERĂ PE CATOLICI ŞI PROTESTANŢI ERETICI. Detalii depsre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Moldovei cu arhiep. Teognost EREZIA STRÂNSĂ CU UŞA ÎŞI ARATĂ COLŢII. Primele informaţii despre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu arhiepiscopul Teognost [video] Conferinţă de presă la tema reacţiei ierarhiei BORu la Scrisoarea Deschisă a Creştinilor Ortodocşi din Moldova Creştinii ortodocşi către reprezentaţii Ministerului Sănătăţii: „Nu vă credem!” [video] Un grup de ONG-uri cer modificarea legislaţiei privind vaccinarea copiilor Conferinţă şi protest spontan împotriva vaccinării obligatorii [video] Ieroschimonahul Rafail (Berestov) Aghioritul la întâlnirea de la Chişinău: „Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!” [video] STRIGĂTOR LA CER: 2006 - Pomenirea papei în catedrala patriarhală din Constantinopol [video] Cuvântarea Părintelui Anatolie (CIBRIC) despre prigoana începută ACUM în Rusia: "Vine valul cel mare!" [video] PS Iustinian (România): ”Slujitorii altarelor, să luăm ATITUDINE! Poporul intuiește ceva...” Scrisoarea deschisă a creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii [ACTUALIZAT]  DRUMUL CRUCII în jurul Chişinăului [FOTO/VIDEO - actualizat, 17 iulie]  [IMPORTANT, VIDEO] Părintele Rafail (BERESTOV) de la Athos susţine Scrisoarea creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril  Stareţul Rafail (Berestov) de la Athos: "Nu se mai poate tăcea!" [foto] 23iunie. Moldova, binecuvântată de Dumnezeu!  [video] Părintele Arsenie (Papacioc): "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori" Sf. Simeon Noul Teolog: Pogorârea în noi a Sfântului Duh - condiţia mântuirii  Mass-media (ne) moldovenească prigoneşte tot ce e creştinescArhiepiscopul Averchie (Tauşev): "Să fim adevăraţi creştini ortodocşi, nu modernişti" Cuv. Kukşa al Odesei: "Staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare!" Pr. Dionisie Ignat: "Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur... s-a terminat, e sfârşitul"  
românăрусский
Legături externe

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Nr. 6, iunie 2008
Sf. Marcu al Efesului: “Noaptea unirii a cuprins biserica”
Ştiri și Publicații
Toate ştirile şi publicaţiile>>

sfantul-marcu-eugenicul_200

Ecumenic are înţelesul de "aparţinând sau fiind acceptat de Biserica Creştină din toată lumea"; aşadar, acest termen reflectă regula credinţei dată de Sf. Vincent de Lerin: adevărul creştin este acela "în care s-a crezut oriunde, întodeauna şi de către toţi". Aceasta este definiţia literală corectă şi singura definiţie patristică a sa.

Din nefericire cuvântul "ecumenic" a căpătat o altă conotaţie destul de diferită în ultima parte a secolului XX. Sub influenţa Consiliului Mondial al Bisericilor şi a politicii de aggiornamento (aducere la zi) promovată de Biserica Catolică, termenul de "ecumenic" a ajuns să însemne următoarele: unitatea Bisericii lui Hristos a fost sfâşiată de-a lungul secolelor: toate bisericile creştine sunt în esenţă egale şi fiecare deţine o "porţiune" de adevăr; de aceea, toate confesiunile trebuie să fie unite pentru a restabili "întregul" care a existat odată. Acesta este ecumenismul antihristic al zilelor noastre.

Un exemplu minunat de ecumenist în sensul adevărat al cuvântului, este Sfântul Marcu al Efesului, un campion al Ortodoxiei din secolul 15, cunoscut şi sub numele de "conştiinţa Ortodoxiei".

La momentul când fundaţiile Bizanţului s-au dezintegrat, diplomaţii şi-au redublat eforturile de a găsi o posibilitate de unire cu puterile vestice pentru o bătălie împotriva adversarului comun al Creştinătăţii care era islamul. S-au făcut încercări de a încheia tratate cu turcii dar fără succes. Singura speranţă se întrezărea în Vest. Pentru aceasta însă, mai întâi de toate, era necesară o pace cu Vaticanul.

La anul 1437 s-a convenit asupra unui Sinod în care s-a stabilit un comitet format din teologi Latini şi Greci. În cadrul acestui comitet Papa şi Împăratul Bizantin aveau rangul de conducători. Papa, Eugenius al IV-lea avea o idee foarte exaltată despre papalitate al cărei principal scop era acela de a îşi subordona Biserica Ortodoxă.

Împins fiind de situaţia delicată a Bizanţului de la acea vreme, Împăratul a susţinut acest scop: să ajungă la o înţelegere profitabilă pentru tara sa. Câţiva însă s-au gândit şi la consecinţele spirituale ale unei astfel de uniri. Un singur delegat, Mitropolitul Efesului, Sfântul Marcu, a stat ferm împotriva acestei înţelegeri.

În cuvântarea sa către papă la deschiderea Sinodului, Sfântul Marcu a explicat cât de mult şi-a dorit acestă unire cu latinii dar o unire adevărată, bazată pe unitatea de credinţă şi pe practică Liturgică primară. De asemenea el l-a informat pe papa că atât el cât şi ceilalţi episcopi Ortodocşi nu au venit la Sinod pentru a semna o capitulare şi a vinde astfel Ortodoxia pentru beneficiul guvernului lor ci pentru a confirma adevărul şi puritatea doctrinei credinţei.

Oricum, mulţi dintre delegaţii greci credeau că salvarea Bizanţului poate fi obţinută numai printr-o uniune cu Roma. Din ce în cei mai mulţi deveneau astfel gata să compromită Adevarul veşnic de dragul apărării unui regat vremelnic. Mai mult decat atât, negocierile au fost de o durată neaşteptat de lungă astfel încât delegaţii greci nu au mai putut să îşi asigure resursele necesare traiului zilnic, ajungând să sufere de foame şi astfel fiind mânaţi de dorinţa de a se întoarce acasă. Papa a refuzat să le ofere orice ajutor până la momentul înfăpturii "unirii". Speculând situaţia şi realizând folosul unor dezbateri ulterioare, latinii s-au folosit de avantajele lor economice şi politice pentru a constrânge delegaţia Ortodoxa, cerând capitularea lor faţă de Biserică Catolică şi acceptarea tuturor dogmelor şi a controlului administrativ.

Sfântul Marcu a ajuns astfel să stea singur împotriva furtunii care ameninţa să răstoarne corabia adevăratei Biserici. El a fost supus la presiuni din toate părţile, nu numai din partea latinilor, dar şi din partea colegilor săi greci şi a Patriarhului de Constantinopol însuşi. Vazând refuzul sau ferm şi încăpăţânarea de a semna orice tip de înţelegere cu Roma în condiţiile oferite, Împăratul l-a eliminat de la dezbaterile cu catolicii şi l-a pus sub arest la domiciliu. La acea dată Sfântul Marcu s-a îmbolnăvit foarte grav. Dar acest om extenuat şi bolnav de moarte care a fost persecutat şi căzut în dizgraţie a reprezentat în persoana sa Biserica Ortodoxă: el a fost un uriaş spiritual cu care nu se poate compara nimeni.

Evenimentele s-au succedat cu repeziciune. Iosif, Patriarhul al Constantinopolului a murit; un fals document de subordonare la Roma a fost fabricat; Împaratul Ioan Paleologul a luat conducerea Bisericii în mâinile sale şi Ortodocşii au fost obligaţi să renunţe la Ortodoxia lor şi să accepte toate rătăcirile şi inovaţiile catolice incluzând şi deplina acceptare a papei ca având "primat peste întregul pământ". În timpul unui serviciu triumfant care a urmat semnării Unirii de la 5 iulie 1439, delegaţia greacă a sărutat solemn genunchiul papei. Ortodoxia fusese vânduta şi nu numai vândută în schimbul unui angajament al papei de a furniza bani şi soldaţi pentru apărarea Constantinopolului împotriiva turcilor. Totuşi, un singur episcop nu a semnat acest acord. În momentul în care papa Eugeniu a observat că semnatura Sfântului Marcu nu se afla pe actul Unirii a exclamat "aşadar, nu am realizat nimic!".

Delegaţii s-au întors acasă ruşinaţi de gestul de supunere către Roma. Ei au recunoscut oamenilor: "am vândut credinţa noastra; am vândut evlavia pe fărădelege". Precum scrie Sfântul Marcu: "noaptea Unirii a cuprins Biserica". Singur, el a fost respectat de către poporul care l-a primit şi sărbătorit cu un entuziasm general atunci când i s-a permis în sfrâşit să se întoarcă în Constantinopol în anul 1440. Dar chiar şi atunci autorităţile au continuat să il persecute. Mai apoi el a fost arestat şi întemniţat. Dar cu toate acestea, el a continuat să arda în trăire şi să se lupte pentru Biserică.

În fine el a fost eliberat şi, urmând exemplului său, Patriarhii Răsăriteni au condamnat Falsa Unire şi au refuzat să o recunoască. Triumful Bisericii a fost realizat datorită unui om extenuat de boală şi hărţuit de înşelătoriile oamenilor, dar puternic în cunoaşterea promisiunii Mântuitorului nostru: "Eu voi zidi Biserica Mea; şi porţile iadului nu o vor birui" (Matei 16, 18)

Sfântul Marcu a murit la 23 Iunie 1444 la vârsta de 52 de ani. Acest mare stâlp al Bisericii a fost un adevarat ecumenist, pentru aceasta el netemându-se să calatorească în Italia pentru a discuta cu romano-catolicii, dar mult mai important, fără a avea vreo teamă de a marturisi plinătatea adevarului atunci când a fost nevoie.

În rândurile următoare se pot regăsi şi concluziile scrisorii enciclice a Sfântului pe tema falsei uniri. Aceste rânduri sunt la fel de pline de înţeles precum au fost acum 500 de ani:
"De aceea, deoarece acestea v-au fost puse înainte de către Sfinţii Apostoli, staţi drepţi, ţineţi-vă strâns de tradiţiile pe care le-aţi moştenit atât pe calea scrisă cât şi prin viul grai pentru a nu fi lipsiţi de fermitatea voastră dacă veţi fi purtaţi de amăgirile fărădelegii. Fie ca Dumnezeu cel Atotputernic, să îi facă să cunoască înşelarea lor, şi izbăvindu-ne pe noi de ei ca şi de neghinele cele rele dintre noi, să ne adune în grânarele Sale ca pe un grâu curat şi folositor, în numele Domnului nostru Iisus Hristos a căruia este toată slava, cinstea şi închinăciunea, al Tatălui Său fără de început şi al Sfântului, Bunului şi de Viaţă făcătorului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!"

Arhimandritul Ambrozie POGODIN

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.