E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona
 [video] "Ecumenismul e pentru că nu ne apărăm credinţa, iar dacă nu ne apărăm credinţa - ne pecetluiesc". Adunare generală. “Invazia microcipurilor în Moldova. Cum ne apărăm?” Prot. Anatolie CIBRIC: „În ultima vreme, pe unele forumuri au apărut comentarii provocatoare semnate cu numele meu” [video] Un filmuleţ despre CIPURI şi o întrebare: CIPURILE IMPLANTABILE actuale LE-AŢI ACCEPTA? PATRIARHUL KIRIL ÎI CONSIDERĂ PE CATOLICI ŞI PROTESTANŢI ERETICI. Detalii depsre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Moldovei cu arhiep. Teognost EREZIA STRÂNSĂ CU UŞA ÎŞI ARATĂ COLŢII. Primele informaţii despre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu arhiepiscopul Teognost [video] Conferinţă de presă la tema reacţiei ierarhiei BORu la Scrisoarea Deschisă a Creştinilor Ortodocşi din Moldova Creştinii ortodocşi către reprezentaţii Ministerului Sănătăţii: „Nu vă credem!” [video] Un grup de ONG-uri cer modificarea legislaţiei privind vaccinarea copiilor Conferinţă şi protest spontan împotriva vaccinării obligatorii [video] Ieroschimonahul Rafail (Berestov) Aghioritul la întâlnirea de la Chişinău: „Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!” [video] STRIGĂTOR LA CER: 2006 - Pomenirea papei în catedrala patriarhală din Constantinopol [video] Cuvântarea Părintelui Anatolie (CIBRIC) despre prigoana începută ACUM în Rusia: "Vine valul cel mare!" [video] PS Iustinian (România): ”Slujitorii altarelor, să luăm ATITUDINE! Poporul intuiește ceva...” Scrisoarea deschisă a creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii [ACTUALIZAT]  DRUMUL CRUCII în jurul Chişinăului [FOTO/VIDEO - actualizat, 17 iulie]  [IMPORTANT, VIDEO] Părintele Rafail (BERESTOV) de la Athos susţine Scrisoarea creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril  Stareţul Rafail (Berestov) de la Athos: "Nu se mai poate tăcea!" [foto] 23iunie. Moldova, binecuvântată de Dumnezeu!  [video] Părintele Arsenie (Papacioc): "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori" Sf. Simeon Noul Teolog: Pogorârea în noi a Sfântului Duh - condiţia mântuirii  Mass-media (ne) moldovenească prigoneşte tot ce e creştinescArhiepiscopul Averchie (Tauşev): "Să fim adevăraţi creştini ortodocşi, nu modernişti" Cuv. Kukşa al Odesei: "Staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare!" Pr. Dionisie Ignat: "Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur... s-a terminat, e sfârşitul"  
românăрусский
Legături externe

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Nr. 7, iulie 2008
Este mai târziu decât credem!
Ştiri și Publicații
Toate ştirile şi publicaţiile>>

Nu este mai trist decât să vezi pe cineva care a fost crescut în spirit ortodox, care are unele noţiuni de catehism, care a citit câteva Vieţi ale Sfinţilor, care şi-a făcut o idee generală despre ce înseamnă ortodoxia, care înţelege unele dintre slujbe, şi totuşi nu este conştient de ce se petrece în jurul lui. Iar pe copiii săi îi pune să aleagă între două moduri cod_de_identificare_400de viaţă: unul este modul în care trăiesc majoritatea oamenilor, iar celălalt este modul în care trăiesc ortodocşii duminica şi atunci când citesc vreun text ortodox. Dacă un copil este crescut în felul acesta, cel mai probabil este că nu va alege modul de viaţă ortodox; acesta va reprezenta o părticică infimă din viaţa acelui copil, pentru că viaţa contemporană este mult prea ademenitoare, pentru că prea mulţi merg pe calea ei, pentru că reprezintă o parte prea mare a realităţii de astăzi - cu excepţia cazului în care copilul a fost învăţat cu adevărat cum s-o abordeze, cum să se păzească de efectele ei dăunătoare şi cum să profite de lucrurile bune pe care lumea le are de oferit.

De aceea, atitudinea noastra, începând de astăzi, trebuie să fie una cu picioarele pe pamânt şi normală. Adică, trebuie să fie o atitudine adaptată condiţiilor reale de viaţă, şi nu un produs al fanteziei, al fugii de realitate şi al refuzului de a veni în întâmpinarea lucrurilor adeseori neplăcute ale lumii din jurul nostru. O ortodoxie prea exaltată şi prea cu capul în nori îsi are locul într-o seră, pentru că nu ne este de nici un folos în viaţa de zi cu zi şi cu atât mai puţin nu poate face nimic pentru mântuirea celor din jurul nostru. Lumea noastră este crudă şi răneşte sufletele cu asperităţile ei; să-i răspundem în primul rând cu o iubire şi o înţelegere creştine realiste, lăsând exemplele de isihasm şi formele avansate de rugăciune pe seama celor capabili să le înţeleagă.

De asemenea, nu trebuie să ne concentrăm asupra propriei noastre persoane, ci să întindem o mână celor care se află în căutarea lui Dumnezeu şi a unei vieţi dedicate Lui. În ziua de astăzi, orice comunitate ortodoxă mai mare are tendinţa de a se transforma într-o societate care se consideră suficientă sieşi şi se delecteaza cu propriile-i virtuţi şi realizări ortodoxe: frumuseţea bisericilor şi a odoarelor noastre, strălucirea slujbelor noastre, până şi puritatea doctrinei noastre. Dar adevărata viaţă creştină, încă de pe timpul Apostolilor, a fost nedespărţită de comunicarea cu ceilalţi. O ortodoxie care este vie prin însuşi acest fapt iradiază către ceilalţi - deci nu este nevoie să se înfiinţeze un „departament de misionariat" pentru a face acest lucru; focul adevăratului creştinism se transmite şi fără el. Dacă ortodoxia noastră este ceva ce păstrăm pentru noi înşine şi ne mai şi laudam cu ea, atunci suntem morţii care-şi îngroapă morţii - exact în acest stadiu se află multe dintre parohiile noastre ortodoxe de astăzi, chiar şi acelea care numără mulţi tineri, dacă aceştia nu-şi aprofundează credinţa. Nu este suficient să spui că tinerii merg la biserică. Trebuie să ne întrebăm ce obţin ei acolo, în biserică, cu ce pleacă de la biserică şi, dacă nu fac din ortodoxie o parte integrantă a vieţii lor, atunci chiar că nu este suficient să spui că merg la biserică.

Dar care creştin-ortodox adevărat din ziua de astăzi nu este puţin „nebun"? Nu ne potrivim după calapoadele lumii; iar dacă ne potrivim, în lumea de astăzi, atunci nu suntem creştini serioşi. Adevăratul creştin de astăzi nu se poate simţi la el acasă în lume; nu se poate să nu se simtă el însuşi şi să nu fie privit de ceilalţi drept puţin „nebun". De aceea, să nu ne temem că am putea fi consideraţi puţin „nebuni" de restul lumii şi să practicăm în continuare iubirea şi iertarea creştine, pe care lumea nu le va înţelege niciodată, dar după care, în adâncul sufletului ei, tânjeste, ba chiar plânge.

Scopul meu nu este să vă înspăimânt, ci să vă atrag atenţia la ce se petrece în jurul nostru. Cu adevărat că este chiar mai târziu decât credeam cu toţii: Apocalipsa se întâmplă chiar acum. Şi cât este de trist să vezi creştini, mai ales tineri ortodocşi, peste capetele cărora pluteşte ameninţător această tragedie incalculabilă şi care cred că pot duce mai departe ceea ce ei numesc „o viaţă normală" în aceste vremuri cumplite, făcându-se parte integrantă din capriciile acestei generaţii stupide, care se auto-divinizează, absolut inconştientă de faptul că paradisul nebunilor în care trăim este pe cale să se prabuşească, absolut nepregătită pentru vremurile de disperare spre care ne îndreptăm.

Nici măcar nu mai este vorba de cine este un „bun" creştin-ortodox, sau unul „prost"; întrebarea care se pune acum este aceasta: va mai supravieţui măcar credinţa noastră? Pentru mulţi, nu va mai supravieţui; Antihristul care va veni va fi mult prea atrăgător, mult prea în spiritul preocupărilor lumeşti după care tânjim, pentru ca majoritatea oamenilor să-şi dea măcar seama ca şi-au pierdut creştinismul închinându-se în faţa lui.

Apartenenţa de suprafaţă nu este suficientă; trebuie să ne mişte ceva pe dinăuntru, ceva ce să ne facă diferiţi de lumea din jurul nostru, chiar dacă lumea îşi spune „creştina" sau chiar „ortodoxă". Să păstrăm şi să hrănim aceste calităţi ale adevăratei viziuni ortodoxe asupra lumii despre care am vorbit mai devreme: o viaţă şi o atitudine normală, iubitoare şi iertătoare, nu gravitând în jurul sinelui, ci păstrându-ne curăţenia şi spiritualitatea chiar şi cu o deplină conştiinţă a propriului nostru păcat şi a puterii ispitelor lumeşti din jurul nostru. Dacă trăim cu adevărat aceasta viziune ortodoxă asupra lumii, credinţa noastra va supravieţui şocurilor care ne aşteaptă şi va fi o sursă de inspiraţie şi de mântuire pentru cei care îl vor căuta în continuare pe Hristos, chiar şi în toiul naufragiului umanităţii, care a început deja în zilele noastre.

Cuv. Serafim ROSE

Comentarii

2015-07-26 10:01:19
Busiswa

salam agha man sabte nam kardam vase wimax mige az 3rah moniti pardakht koni pole wimaxo karte sharj,kartaye shetab,va hesabe banki mikham bedonam ba karte sharj chejori bayad pardakht kard 94toman bayad pardakht konam

2015-07-28 17:17:16
Leila

My experience is<a href="http://rkioochutg.com"> dfenireft</a>. People who are not close friends are usually nice, such as saying Happy Birthday, which I know it's only because of the reminder.There was once I de-friend someone who's friend of quite a number of my friends. He kept sending me advertisement of his music studio, which I found very annoying. After a while, he wanted to add me again. Though annoying, I still accept it. After all, it's a small world.

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.