E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona
 [video] "Ecumenismul e pentru că nu ne apărăm credinţa, iar dacă nu ne apărăm credinţa - ne pecetluiesc". Adunare generală. “Invazia microcipurilor în Moldova. Cum ne apărăm?” Prot. Anatolie CIBRIC: „În ultima vreme, pe unele forumuri au apărut comentarii provocatoare semnate cu numele meu” [video] Un filmuleţ despre CIPURI şi o întrebare: CIPURILE IMPLANTABILE actuale LE-AŢI ACCEPTA? PATRIARHUL KIRIL ÎI CONSIDERĂ PE CATOLICI ŞI PROTESTANŢI ERETICI. Detalii depsre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Moldovei cu arhiep. Teognost EREZIA STRÂNSĂ CU UŞA ÎŞI ARATĂ COLŢII. Primele informaţii despre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu arhiepiscopul Teognost [video] Conferinţă de presă la tema reacţiei ierarhiei BORu la Scrisoarea Deschisă a Creştinilor Ortodocşi din Moldova Creştinii ortodocşi către reprezentaţii Ministerului Sănătăţii: „Nu vă credem!” [video] Un grup de ONG-uri cer modificarea legislaţiei privind vaccinarea copiilor Conferinţă şi protest spontan împotriva vaccinării obligatorii [video] Ieroschimonahul Rafail (Berestov) Aghioritul la întâlnirea de la Chişinău: „Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!” [video] STRIGĂTOR LA CER: 2006 - Pomenirea papei în catedrala patriarhală din Constantinopol [video] Cuvântarea Părintelui Anatolie (CIBRIC) despre prigoana începută ACUM în Rusia: "Vine valul cel mare!" [video] PS Iustinian (România): ”Slujitorii altarelor, să luăm ATITUDINE! Poporul intuiește ceva...” Scrisoarea deschisă a creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii [ACTUALIZAT]  DRUMUL CRUCII în jurul Chişinăului [FOTO/VIDEO - actualizat, 17 iulie]  [IMPORTANT, VIDEO] Părintele Rafail (BERESTOV) de la Athos susţine Scrisoarea creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril  Stareţul Rafail (Berestov) de la Athos: "Nu se mai poate tăcea!" [foto] 23iunie. Moldova, binecuvântată de Dumnezeu!  [video] Părintele Arsenie (Papacioc): "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori" Sf. Simeon Noul Teolog: Pogorârea în noi a Sfântului Duh - condiţia mântuirii  Mass-media (ne) moldovenească prigoneşte tot ce e creştinescArhiepiscopul Averchie (Tauşev): "Să fim adevăraţi creştini ortodocşi, nu modernişti" Cuv. Kukşa al Odesei: "Staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare!" Pr. Dionisie Ignat: "Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur... s-a terminat, e sfârşitul"  
românăрусский
Legături externe

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Nr. 6, iunie 2014
Ce este credinţa?
Ştiri și Publicații
Toate ştirile şi publicaţiile>>

pag_6_velicoretchii_cr_hod_2012_200_400Biserica îi învaţă pe oameni credinţa. Ce este credinţa? Credinţa este cunoaşterea lui Dumnezeu încredinţată oamenilor. Credinţa este acea cunoaştere la care oamenii nu ar fi niciodată în stare să ajungă dacă Dumnezeu nu le-ar arăta-o şi încredinţa-o. Nu este cunoaşterea celor mărunte şi neînsemnate, ci a celor mai de seamă, trebuincioase şi mântuitoare. Toate strădaniile oamenilor nu ar putea da jos vălul ce acoperă cele mai de seamă taine ale vieţii. Numai Dumnezeu, după mila Sa, a vrut să dea jos acel văl şi să arate oamenilor dulcele adevăr.

Că toate strădaniile oamenilor au dat greş în a da jos vălul ce acoperă cele mai de seamă taine ale vieţii, o mărturisesc limpede ţările păgâne: Egiptul, India şi China, cele mai mari culturi ale lumii.

În acele ţări, oamenii au ajuns, prin strădania lor, la foarte multe cunoştinţe: casnice, de drept, de matematică, de astronomie, fizice şi psihice; la atât de multe cunoştinţe, încât ele sunt, cu adevărat, spre mirarea, ruşinea şi ocara Europei. Însă toate aceste cunoştinţe ale lor sunt precum stelele fără soare. Căci cine dă lumină stelelor? Soarele. Acele neamuri au cunoscut stelele, dar nu au cunoscut Soarele. Închinătorii la idoli nu ştiu de Soare; ei abia desluşesc stelele. De aceea sunt necunoscători de Dumnezeu şi închinători la idoli, pentru că nu cunosc Soarele şi cred despre orice stea că e Soare.

Istoria lumii arată că cele mai mari culturi omeneşti se aseamănă întru totul în privinţa celor mai de seamă înţelesuri ale vieţii cu cele mai mici culturi, şi că cele mai învăţate popoare sunt pe deplin egale cu triburile nomade şi dezbrăcate din Africa. Zeii Egiptului cultivat sunt şi zeii din colibele Nubiei. Zeităţile Indiei celei pline de cunoaştere sunt şi zeităţile canibalilor din insule. Credinţa în duhurile strămoşilor din preajma casei din marea Chină este întocmai cu credinţa ciobanilor neştiutori de carte din deşertul Gobi. Oare ce înseamnă acest fapt? Înseamnă că progresul culturii nu a influenţat cu nimic progresul credinţelor. S-a înaintat numai în latura artistică a credinţelor: în vreme ce păstorii din Himalaia ciopleau simplu chipul lui Brahma şi al Shivei, din doar câteva crestături în lemn, oamenii din sudul Indiei cultivate ciopleau acelaşi chip în marmură şi fildeş. Însă credinţa a rămas aceeaşi: aceleaşi nume ale zeilor, aceeaşi groază, aceleaşi rugăciuni şi jertfe superstiţiose.

De se va închina omul maimuţei vii ori maimuţei din lemn, maimuţei plămădite din lut ori maimuţei sculptate în fildeş sau marmură, oare nu sunt toate aceeaşi absurditate, aceeaşi nesocotinţă, aceeaşi întunecare? Iar cultura nu numai că nu a înlăturat închinarea la maimuţe, ci a întărit-o, prin faptul că l-a sculptat meşteşugit în marmură pe aşa-zisul zeu-maimuţă. Oriunde priviţi, se vede aceeaşi situaţie: culturile neamurilor păgâne au sprijinit temeinic întărirea păgânismului acestora.

Credinţa adevărată, credinţa Creştină - aceasta e cunoaşterea descoperită de Dumnezeu oamenilor în privinţa celor mai de seamă lucruri: despre Unul Dumnezeu, despre suflet, despre calea vieţii, despre cealaltă lume şi despre Judecata lui Dumnezeu. Această cunoaştere descoperită nu ţine nici de cultură, nici de incultură; nici de cunoaşterea omenească, nici de necunoaşterea lucrurilor lăturalnice. Iar lucruri neînsemnate sunt acestea: cum se face săpunul din seu, cum se extrage fierul din minereu, cum se fac drumurile şi se ridică podurile, cum se numără, se socoteşte şi se măsoară, cum se sădeşte şi se altoieşte, cum se cunoaşte înţelesul. Pentru aceste cunoştinţe mărunte, este de ajuns înţelegerea omenească. Şcoala modernă şi-a făcut sieşi şi lumii un dumnezeu din aceste cunoştinţe mărunte ale sale. Aceasta este cunoaşterea care semeţeşte, (I Cor. 8, 1) precum înţelept grăieşte Sfântul Pavel, sau cunoaşterea cu mincinos nume, (I Tim. 6, 20) tot după cuvintele lui. Cu multe veacuri înainte, universităţile Europene se îngrijeau cu adevărat de cunoştinţele cele mai de seamă şi mai de căpetenie ale vieţii. Însă când au văzut că acele cunoştinţe nu se pot dobândi prin strădania omenească fără descoperirea cea binevoitoare a lui Dumnezeu, atunci acele universităţi, una după alta, au decăzut şi s-au prefăcut în prăvălii şi în magazine de mărunţişuri, de unde se poate cumpăra tot ce rodeşte pământul, însă nimic din cele ce vin din ceruri.

Şcoala Europeană s-a depărtat de credinţa în Dumnezeu. Din această pricină s-a preschimbat într-o cameră de otrăvire, de aici provine moartea omenirii Europene. În culturile păgâne, niciodată ştiinţa nu s-a îndepărtat de credinţă, chiar dacă credinţa era greşită şi absurdă. Numai în Europa s-a întâmplat aşa ceva, în acea Europă care a primit de la Dumnezeu credinţa desăvârşită. Dar din pricina certei cu căpeteniile bisericii, Europa s-a mâniat şi s-a lepădat de credinţa cea desăvârşită, păstrând doar ştiinţa cea desăvârşită. O, fraţii mei, Europa a lepădat cunoaşterea lui Dumnezeu şi a primit necunoaşterea omenească! Ce nebunie, câtă întunecare!

După Europa ne-am luat şi noi. Pentru aceasta, am pătimit cumplit. Oare ne vom înţelepţi? Oare vom avea înţelepciunea şi curajul să ne întoarcem din rătăcire pe calea cea dreaptă, înaintea Europei şi fără Europa? Aceasta este întrebarea de viaţă şi de moarte pusă acum înaintea noastră. Să apucăm, dar, pe calea părinţilor noştri, şi nu ne vom înşela. Să ne întoarcem la credinţa cea dreaptă şi să lepădăm ştiinţa cea mincinoasă, şi nu ne va părea rău. Să fim oameni, nu maimuţe, şi Dumnezeu ne va primi ca fii ai Săi. Amin.

Sf. Nicolae VELIMIROVICI

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.