E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona

    

românăрусский
Ссылки

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


O întâmplare minunată la Poceaev
Новости и Статьи
Все новости>>

pag_3_poceaev_400Se întâmpla prin anii ‘80. Într-o vacanţă de vară am plecat la Poceaev. Îmi plăcea să fac cunoştinţă cu pelerinii de acolo. Erau nişte oameni cu totul neobişnuiţi, se numeau „stranniki", adică călători. Trăiau ani de zile pe lângă mănăstire, fiind prezenţi la toate slujbele. Dormeau în biserica din subsol, nu departe de moaştele Cuv. Iov. După slujbe se aşezau pe băncile din parcul mănăstirii (care acum nu mai este), mâncau câte ceva, şi iarăşi se rugau. Cărţi de rugăciune erau pe atunci puţine, şi ei scoteau din traistele lor nişte caiete groase scrise de mână, continuându-şi rugăciunea neîncetată.

Eram impresionată de aceşti oameni veniţi din toate colţurile Uniunii Sovietice care trăiau într-o atmosferă de rugăciune, mai aproape de cer şi mai departe de deşertăciunea acestei lumi. Astfel m-am apropiat sufleteşte de o femeie de vreo 40-50 de ani. Purta o rochie neagră, arsă de soare, încinsă cu o sfoară. Capul îi era acoperit cu o basma albă. Mi-a spus că este din Rusia, de undeva din Extremul Orient, a plecat de acasă de mulţi ani şi trăieşte pe lângă Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Poceaev. Avea şi un fecior deja matur. Foarte rar îşi scriau scrisori. Localnicii le permiteau pelerinilor să le folosească adresa.

Între timp feciorul se căsătorise, avea deja şi un băieţel, şi i-a scris mamei, că-i este tare dor de ea şi vrea să vină la Poceaev. Femeia mi-a spus că deşi îi este şi ei dor, i-a scris să nu îndrăznească cumva să vină necununat. Iar timpurile atunci erau foarte grele în acest sens, puteai „zbura" de la serviciu numai pentru faptul că te-ai cununat. În scrisori fiul insista să vină aşa, fără cununie, pentru că îl macină dorul, maică-sa însă nu ceda. Îi scria cu durere, dar şi cu tărie: „dacă vii necununat n-am să vorbesc cu tine şi să ştii că nici n-ai să mă găseşti".

În sfârşit fiul s-a cununat şi i-a scris mamei că vine la ea.

Exact în acea vară mă aflam şi eu pe acolo. Într-o zi, de dimineaţă, stând la liturghie văd că se apropie de mine această creştină şi-mi zice: „Din zi în zi trebuie să sosească feciorul, e posibil să vină chiar azi. Mie nu mi se cuvine să mă uit prin părţi, te rog să priveşti spre uşă, poate îl vezi. Este un bărbat înalt, bine făcut, cu părul deschis. Ajută-mă, te rog. Dacă-l observi, arată-i unde-s eu. Mă tem că dacă-l văd, nu rezist". Zis şi făcut. Biserica era plină cu oameni, iar eu tot întorceam capul privind spre uşă: liturghia era pe terminate şi lumea mişuna încolo şi încoace. La un moment dat am văzut cum a intrat pe uşă un bărbat înalt, blond, care privea derutat în jur. „Priviţi, nu cumva acest tânăr e chiar el?", i-am zis femeii. Ea întoarse capul şi fără a zice nimic, a căzut în genunchi, făcând una după alta metaniii. Am lăsat-o şi m-am apropiat de tânăr: „Mă scuzaţi, nu cumva o căutaţi pe mama? Haideţi să v-o arăt". Uimit şi neîncrezător, m-a urmat. L-am adus la maică-sa. S-a apropiat de ea şi a vrut s-o ridice, ea însă, fără a-l privi, l-a împins uşurel şi a continuat să bată mătănii cu faţa scăldată în lacrimi. M-am retras şi priveam tulburată cum fiul ei chipeş, pe care nu-l văzuse de vreo şase ani, stătea neajutorat lângă maică-sa, iar aceasta, fără să-i adreseze măcar un cuvinţel, o mulţumea prin rugăciuni şi mătănii pe Maica Domnului că i l-a adus viu şi nevătămat.

Ala BORDEIANU

Оставьте ваше сообщение

ВНИМАНИЕ: Редакция оставляет за собой право не размещать неуместные комментарии.