E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona

    

românăрусский
Ссылки

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Sfinte amintiri din Satul Nou
Новости и Статьи
Все новости>>

biserica-satul-nou-rgb_400Am avut fericirea să mă nasc în Satul Nou, baştina mea din regiunea Odesa, raionul Sarata, sat de oameni gospodari, creştini, în a cărui inimă se înalţă o frumoasă biserică cu şi mai frumoase şi de neuitat tradiţii. Satul a avut parte de preoţi evlaviosi, plini de râvnă şi entuziasm, care prin strădania şi dârzenia lor au contribuit la înflorirea Bisericii noastre. Aceştia sunt părintele Ştefan Filonov, întemeietorul corului bisericesc fenomenal, care a dus faima Satului Nou, apoi, mai tirziu, părintele Gheorghe Cibric, care a ştiut să preţuiască, să continuie, să dezvolte şi să ridice pe o treaptă şi mai înaltă viaţa spirituală a sătenilor.

Am mai avut fericirea să fiu fiica uneia dintre coriste, Matrona, care mi-a oferit o copilărie deosebită, petrecută în sânul şi atmosfera corului bisericesc, format din cântăreţi, în primul rând creştini, care posedau o cultură deosebită şi erau de o modestie rară. Practic, din pruncie şi până la absolvirea scolii, m-am aflat printre ei, printre legendarii cântăreţi, care, lăsând sapa, după o zi de muncă pe câmp, alergau la "speucă" şi, luând partiturile în mâinile bătătorite şi arse de soare, învăţau cântări în patru voci, fără a-si da seama că aceste lucrări fac parte din repertoriul corurilor profesioniste, fiind scrise de compozitori precum Muzicescu, Vedel, Smolenski, Ionescu, Vinogradov, Bortneanski, Berezovski s. a.

Se scurg anii, şi aceşti corişti, rând pe rând, se mută la Domnul după o viaţă dedicată slujirii lui Dumnezeu, căci în fiecare duminică, în fiecare zi de sărbătoare, lăsând şi oboseala, şi "grija cea lumească", îşi îndreptau paşii spre Locaşul Sfânt, pentru a fi părtaşi la lucrarea Dumnezeiască a Sf. Liturghii, pentru a o împodobi prin vocile lor, unite într-o frumoasă armonie, creând o solemnă atmosferă de sărbătoare, de rugăciune, de trăire duhovnicească. Pentru toată viaţa acei ani au lăsat o amprentă adâncă în sufletul meu şi păstrez amintirea lor ca pe nişte mărgăritare de mare preţ. Cu cât înaintez în vârstă, cu atât valoarea lor creşte şi simt necesitatea de a povesti despre ei, despre trăirile frumoase, pe care mi le-au dăruit.

În fiecare an, de Paşti, oriunde m-aş afla, simt sărbătoarea ca la Satul Nou, căci mă reîntorc în timp şi revin din nou în biserica satului meu natal, plină de lumină, scăldata de razele soarelui pascal, împodobită în decoruri albe, cu coşuleţe frumoase, umplute cu ouă roşii şi cozonaci, cu Sf. Înviere în mijlocul bisericii, plină de lume în cele mai frumoase haine de sărbătoare, îl vad pe părintele Gheorghe în veşminte albe, cu mitră albă pe cap, cu sfeşnicul cu trei lumânări în mână, cu o frumoasă voce cântând pe amvon: "Cu Trupul adormind...", apoi corul, acel minunat cor, cântând irmoasele pascale de Vedel şi toate acele dulci cântări pascale, care te făceau să simţi pe deplin măreţia sărbătorii.

Nici odată nu voi uita splendida panoramă a vecerniei pascale, care în amiaza zilei aduna din nou tot satul pentru a resimţi încă o dată bucuria Învierii. Biserica era plină de lume cu feţe ce radiau bucurie, curtea Bisericii era plină de lume, care formau grupuri pentru a continua sărbătoarea împreună. Iar noi, copiii, zburdam veseli printre ei, în rochiţe şi sandale noi, cu buzunarele pline cu bomboane şi ouă roşii... Pentru totdeauna mi s-a memorizat citirea Sf. Evanghelii de către părintele Gheorghe, pe un ton deosebit de festiv, măreţ, fiind înconjurat de pălămar şi doi băeţei, toţi îmbrăcaţi în stihare albe, cu făclii în mână. Părintele citea un stih în limba româna, corul cinta: "Hristos a înviat din morţi...", iar clopotelele sus, vesel confirmau vestea Învierii. Apoi preotul relua acelaşi verset în limba rusă, corul cinta: "Hristos voskrese iz mertvâh...", si din nou dangătul clopotelelor... Astfel, ascultând, îţi părea ca eşti în Împărăţia Cerurilor şi-L vezi pe Hristos Înviat...

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a sădit în acea gradina de pomi roditori şi m-a îndulcit din roadele lor şi mă rog să-i fericească pe toţi acei care mi-au mângâiat sufletul meu de copil, mi-au trezit admiraţia, au semănat şi au cultivat în sufletul meu dragostea pentru Dumnezeu, pentru tradiţiile creştineşti, pentru cântarea bisericească, fără de care viaţa mea nu ar avea nici un farmec. Dumnezeu să o miluiască pe matuşca Veronica, care era inima corului, şi care radia bunătate, blândeţe, smerenie, credinţă, creând atmosfera deosebită din strană.

Voi păstra cu sfinţenie aceste amintiri şi încă multe, multe altele, care îmi răscolesc sufletul până la lacrimi, care, atât de intens trăite, au rămas ca o adiere de vânt, ce a trecut şi nu mai este... Şi, totuşi, mă văd încă printre ei şi aud vocile lor cântând: "Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure, şi să prăznuiască toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, că Hristos S-a sculat, Veselia cea veşnică!".

Cu faţa scăldată în lacrimi de bucurie şi de nostalgie şi cu plecăciune până la pământ - Lidia CHIRĂU-CAZAN, Hânceşti

Оставьте ваше сообщение

ВНИМАНИЕ: Редакция оставляет за собой право не размещать неуместные комментарии.