E toaca Ta! A început să bată!
Foaie de suflet şi de cuget pentru tot creştinul
Toaca
Maică Matrona
 [video] "Ecumenismul e pentru că nu ne apărăm credinţa, iar dacă nu ne apărăm credinţa - ne pecetluiesc". Adunare generală. “Invazia microcipurilor în Moldova. Cum ne apărăm?” Prot. Anatolie CIBRIC: „În ultima vreme, pe unele forumuri au apărut comentarii provocatoare semnate cu numele meu” [video] Un filmuleţ despre CIPURI şi o întrebare: CIPURILE IMPLANTABILE actuale LE-AŢI ACCEPTA? PATRIARHUL KIRIL ÎI CONSIDERĂ PE CATOLICI ŞI PROTESTANŢI ERETICI. Detalii depsre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Moldovei cu arhiep. Teognost EREZIA STRÂNSĂ CU UŞA ÎŞI ARATĂ COLŢII. Primele informaţii despre întâlnirea delegaţiei Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove cu arhiepiscopul Teognost [video] Conferinţă de presă la tema reacţiei ierarhiei BORu la Scrisoarea Deschisă a Creştinilor Ortodocşi din Moldova Creştinii ortodocşi către reprezentaţii Ministerului Sănătăţii: „Nu vă credem!” [video] Un grup de ONG-uri cer modificarea legislaţiei privind vaccinarea copiilor Conferinţă şi protest spontan împotriva vaccinării obligatorii [video] Ieroschimonahul Rafail (Berestov) Aghioritul la întâlnirea de la Chişinău: „Întreaga Ortodoxie este într-un pericol nemaiauzit!” [video] STRIGĂTOR LA CER: 2006 - Pomenirea papei în catedrala patriarhală din Constantinopol [video] Cuvântarea Părintelui Anatolie (CIBRIC) despre prigoana începută ACUM în Rusia: "Vine valul cel mare!" [video] PS Iustinian (România): ”Slujitorii altarelor, să luăm ATITUDINE! Poporul intuiește ceva...” Scrisoarea deschisă a creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii [ACTUALIZAT]  DRUMUL CRUCII în jurul Chişinăului [FOTO/VIDEO - actualizat, 17 iulie]  [IMPORTANT, VIDEO] Părintele Rafail (BERESTOV) de la Athos susţine Scrisoarea creştinilor ortodocşi din Moldova către Patriarhul Kiril  Stareţul Rafail (Berestov) de la Athos: "Nu se mai poate tăcea!" [foto] 23iunie. Moldova, binecuvântată de Dumnezeu!  [video] Părintele Arsenie (Papacioc): "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori" Sf. Simeon Noul Teolog: Pogorârea în noi a Sfântului Duh - condiţia mântuirii  Mass-media (ne) moldovenească prigoneşte tot ce e creştinescArhiepiscopul Averchie (Tauşev): "Să fim adevăraţi creştini ortodocşi, nu modernişti" Cuv. Kukşa al Odesei: "Staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare!" Pr. Dionisie Ignat: "Dacă au înşelat pe capii Bisericii, sigur... s-a terminat, e sfârşitul"  
românăрусский
Legături externe

rss


Scara spre Cer


Banerul nostru:

toaca_139


Nr. 4, aprilie 2010
Dedesubturile "sinodului" al 8-lea
Ştiri și Publicații
Toate ştirile şi publicaţiile>>

Patriarhii-cheie: Bartolomeu şi Kiril

popeandpatriarchUntitled-1

Cursul aparent liniştit al Postului Mare în lumea creştină a fost întrerupt de mesajul într-adevăr senzaţional venit din Constantinopol, adică Istanbulul turcesc. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a trimis capilor Bisericilor Ortodoxe locale oficiale, majoritatea cărora sînt sateliţi ai patriarhiei de la Constantinopol, invitaţii de a sosi în lunile iunie şi decembrie ale acestui an la întîlniri dedicate pregătirilor viitorului Sinod Panortodox.

Din anii '60 ai secolului trecut, atunci cînd a început mişcarea pentru convocarea unui asemenea Sinod, promotorii lui evită tradiţionala denumire de „Ecumenic", arătînd prin aceasta că astfel se numeau, în istoria Bisericii, Sinoadele comune ale părţii răsăritene şi apusene ale încă Unei Biserici a Toată Lumea. Rezultă că prin denumirea însăşi a Sinodului făuritorii lui îi conferă o anumită perspectivă „ecumenică" axată chiar pe punctul-cheie al Bisericii Apusene, pe centrul tradiţional, după cum se exprimă aceştia, al „vechiului creştinism nedezbinat" - Roma.

Mitropolitul-cardinal Nikodim (Rotov)

01Anume acolo, pe 5 septembrie 1978, a murit într-un mod enigmatic, chiar la picioarele întîistătătorului Romei Ioan Paul I, unul dintre tătucii-întemeietori ai actualei „mişcări presinodale" din cadrul „ortodoxiei mondiale" ecumeniste, mitropolitul de Leningrad Nikodim (Rotov). Unul dintre cei mai apropiaţi şi iubiţi ucenici ai lui Nikodim era pe atunci arhiepiscopul de Vîborg, în prezent Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii Kiril (Gundeaiev). Împrejurările morţii mitropolitului Nikodim s-au dovedit a fi profund simbolice - acesta era un mare cinstitor al Bisericii Catolice, şi-a dedicat lucrarea de doctorat Papei Ioan al XXIII-lea, iar fiecare călătorie la Roma o considera drept „pelerinaj la scaunul Apostolic". Treptat, prin concepţiile sale religioase, Nikodim a devenit un catolic sincer şi autentic, fapt ce a generat convingerea comunităţii bisericeşti conservatoare din acea vreme că acesta ar fi fost un cardinal secret. Dacă este adevărat sau nu, acum este anevoios să verificăm, însă în ultimii ani au fost publicate mai multe mărturii care confirmă slujirea de către Nikodim a „messe"-lor private" conform ritualurilor papistăşeşti. Din iniţiativa lui a fost adoptată şi scandaloasa hotărîre a Sfîntului Sinod al BORu din 1969 cu privire la admisibilitatea împărtăşirii ortodocşilor la catolici şi invers. Doar după moartea lui Nikodim această hotărîre a fost anulată pe neobservate.

Cu intenţia „latinizării", mitropolitul Nikodim îşi promova şi lucrarea sa ecumenistă a cărei direcţie principală era participarea BORu din acea vreme la lucrările Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), preponderent protestant. Prima funcţie serioasă din străinătate a încă cu totul junelui său ucenic - arhimandritul Kiril (Gundeaiev) - a fost anume funcţia de reprezentant al BORu la Consiliul Mondial al Bisericilor, cu sediul la Geneva. Direcţia carierei bisericeşti şi modul de gîndire al actualului patriarh Kiril au fost modelate de mitropolitul Nikodim, de tipul lui de religiozitate, de idealurile şi visurile sale, cel mai important dintre care era „unirea cu Măreaţa Biserică a Apusului" prin desfăşurarea unui Sinod Ecumenic.

rotov_cr1Oare nu ar trebui să ne pară firesc şi logic faptul că în patriarhatul lui Kiril aceste scopuri vor începe să prindă viaţă, întrucît primul ucenic al lui Nikodim a devenit Patriarh ca şi cum în „locul" învăţătorului său căruia din pricina unor extraordinare trăsături sclipitoare şi ieşite din comun nu i s-a permis de către subjugatorii-comunişti să ocupe în 1971 cel mai înalt post din BORu? Oamenii din anturajul apropiat al lui Kiril pot confirma că acesta nu şi-a ascuns niciodată ambiţia de a deveni patriarh, această dorinţă nefiind, însă, explicată de el ca „o sete de putere", ci ca o anume datorie faţă de răposatul său învăţător, ca pe o obligaţie de a duce pînă la capăt măreaţa lucrare mondială a acestuia.

Prin analogie cu Nikodim, Kiril este de asemenea perceput de comunitatea contemporană tradiţionalistă ca fiind un „cardinal secret". Însă actualul Patriarh ţine cont de erorile învăţătorului său şi nu înclină să acţioneze atît de rapid şi direct. Acesta şi-a dedicat primele sale săptămîni de patriarhat consolidării în conştiinţa maselor a imaginii sale „conservatoare", în mod intenţionat (de aceea, nu tocmai firesc) subliniindu-şi fidelitatea faţă de tradiţie şi chiar (pentru prima dată în viaţă!) citind Canonul de pocăinţă al Sfîntului Andrei Criteanul în limba slavonă bisericească.

O oarecare reducere a activităţii publice a lui Kiril imediat după alegerea şi numirea sa ca Patriarh, dar, îndeosebi, la începutul Postului Mare, este menită, după cum se pare, „să obişnuiască" comunitatea bisericească cu o personalitate atît de neobişnuită şi scandaloasă la scaunul patriarhal, să ajute acestei comunităţi să depăşească "frica" şi nemulţumirea iniţială. Amploarea mişcării celor ce nu-l pomenesc pe noul patriarh (în special în Biserica Ortodoxă din Ucraina) indică faptul că orice mişcare bruscă sau declaraţie revoluţionară din partea lui Kiril este capabilă să aducă Patriarhia Moscovei pe marginea prăpastiei dezbinării. De fapt, acesta nu a izbutit să evite pe deplin acest gen de declaraţii, fapt ce a dus la aprinse discuţii bisericeşti purtate în jurul ideilor lui Kiril despre „iubirea trupească" ca „plinătate a vieţii" şi declaraţia acestuia din Săptămîna Triumfului Ortodoxiei precum că dezbinarea este mai groaznică decît erezia.

Într-adevăr, acum patriarhul Kiril deschide o pagină nouă şi istorică a „slujirii sale întîistătătoare" - el devine unul dintre Părinţii „Sinodului PanOrtodox" în curs de convocare, sinod cunoscut în predania ortodoxă cu numele apocaliptic de „al optulea Sinod Ecumenic". Orientarea acestui Sinod spre „înlăturarea tragicei dezbinări a Bisericii în Răsăriteană şi Apuseană" este trasată direct de patriarhul ecumenic Bartolomeu care califică „rezultatele generale ale dialogului dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică" ca fiind scopul principal al Sinodului. Cu alte cuvinte, însuşi apropiatul Sinod poate fi înţeles ca „un rezultat" al acestui dialog, ca o antecameră a unui Sinod mai larg, pe care patriarhul ecumenic îl va putea numi cu conştiinţa curată „a toată lumea (Ecumenic)", întrucît acum această denumire este considerată de Bartolomeu ca fiind nepotrivită pentru Sinodul care este „doar al părţii Răsăritene" a „Bisericii Ecumenice".

În „ortodoxia mondială" s-a creat o situaţie nemaiîntîlnită în care ambii patriarhi-cheie - cel al Constantinopolului şi cel al Moscovei - sînt orientaţi spre apropierea şi chiar „unirea" cu Roma. Însă, în timp ce turma patriarhului ecumenic este pregătită, în mare parte, pentru un asemenea act şi gîndeşte în concepte pe deplin „ecumenice", patriarhului Moscovei îi este pusă în faţă sarcina deloc uşoară de unire a predispoziţiilor izolaţioniste caracteristice poporului ortodox rus (stimulate de retorica anti-apuseană a Kremlinului) cu acceptarea catolicilor în calitate de „fraţi" la fel de „creştini", doar că „de altă tradiţie", „fraţi" cu care ruşii împart paşnic „teritoriile canonice". În pofida tuturor declaraţiilor cvasiconservatoare ale lui Kiril, acesta nu a refuzat niciodată Bisericii catolice vrednicia canonică, nu a negat „harul" tainelor săvîrşite de aceasta, cu orice prilej şi în toate chipurile demonstrîndu-şi loialitatea faţă de ierarhia catolică. Ultimul exemplu - sfinţirea unei biserici a BORu din Spania, la care atunci Kiril, fiind încă mitropolit, l-a invitat pe episcopul local al bisericii romano-catolice, subliniind în acest context că prezenţa acestuia este una obligatorie, dat fiind faptul că slujba se sărîrşeşte pe „teritoriul lui canonic".

Felul cel mai simplu „de a împreuna cele de neîmpreunat" va deveni la început tactica „standardelor duble", aplicată întotdeauna cu succes atît de către mitropolitul Nicodim, cît şi de către patriarhul Kiril. Această tactică se poate observa, de exemplu, în faptul că, în timp ce în Vest se fac declaraţii făţiş ecumeniste, în Rusia, „pentru uz intern", se dau drumul la declaraţii anti-apusene şi izolaţioniste. Această tactică va permite, pentru o anumită perioadă, ca trezvia comunităţii ortodoxe să fie amorţită în perioada presinodală. După care, evident, se va recurge la un alt procedeu - strivirea poporului sub autoritatea Sinodului Ecumenic. În sfîrşit, mulţi creştini din BORu nu au putut accepta, din motive de conştiinţă, alegerea în calitate de Patriarh al Rusiei a unei persoane atît de controversate precum este Kiril, însă s-au văzut nevoiţi să-şi plece grumazul în faţa autorităţii Sinodului Local. Însuşind această mişcare simplă, nimic nu va împiedica aceşti grumaji să se plece şi mai jos în faţa autorităţii mult mai înalte a „Sinodului Ecumenic". Păi, chiar aşa, doar nu sîntem Maximi Mărturisitori să ne ridicăm fiecare de unul singur „împotriva întregii lumi"...

portal-credo.ru
hristofor.wordpress.com


Citiţi şi:


ABONAŢI-VĂ, şi veţi fi la curent cu ultimele publicaţii.

Comentarii

2013-07-15 17:32:10
Giselle

Primul lucru care trebuie spus este ca actul carinozanii (ca prerogativa a unui sinod) dateaza din perioada moderna [In schimb, in vechime, sinoadele condamnau eretici. Dupa cum putem vedea, azi canonizeaza, dar nu mai condamna.]Al doilea lucru pe care l-as spune, referitor la "acesta este numele lui si punct". Faptul ca Dosoftei ii zice sfant, este o apelare de autor, nu una bisericeasca. In sens de autor, da, lui Augustin i se poate spune fara probleme Sfantul Augustin (ca un pre-nume).Fericit si sfant au fost etichete inter-schimbabile pana pe la Reforma. Nu se punea problema sa se faca o distinctie de grad in sfintenie. Augustin a fost considerat un sfant si un parinte al Bisericii de sinodul V ecumenic, a fost apreciat in Rasarit de ortodocsi ca Fotie (sec. 9) sau Marcu Eugenicul (sec. 15). Acesta din urma, care putea acum sa il citeasca (in traducere, din sec. 13) il numea chiar asa: Fericit, makarios.Pe vremea aceea insa, sinaxarele bisericilor erau mult mai localicate decat astazi, iar Augustin nu era, practic, un sfant (in sens bisericesc-liturgic) pentru credinciosii rasariteni.Cand Sf. Nicodim Aghioritul (care publicase pe la 1800 o traducere din Augustin) a alcatuit un Sinaxar la inceputul sec. al 19-lea, a facut unele adaugiri (intre care si Augustin, 15 iunie), preluate apoi si de rusi (si de romani).De apx. 200 de ani are loc disputa inter-ortodoxa pe marginea receptarii operei episcopului african. [Din pacate, mai ales in cazul lui Augustin, e notorie dificultatea cu care se poate efectua distinctia dintre opera propriu-zisa si mostenirea sa (scolastica, reforma, anti-reforma)].Distinctia sfant/fericit nu are in ortodoxie sensul categoric din catolicism. Faptul ca e fericit ar trebui sa fie o simpla eticheta alternativa, care identifica o simpla traditie de apelare, precum cred ca a fost folosita pentru Augustin de Sf. Marcu Eugenicul, care i-a acceptat autoritea la Sinodul florentin. Astazi, in general, ea este, in opinia mea, abuzata drept element pentru promovarea necesitatii pastrarii unei distante fata de teologia autorului, fie el si sfant parinte. Sunt convins ca foarte putini ortodocsi ar sti sa spuna de ce Ieronim, de pilda, este etichetat drept Fericit. Pe de alta parte, un alt mare latin contemporan, Ambrozie, este apelat invariabil ca Sfant. In general, se poate spune totusi ca, pentru ortodocsii informati teologic si responsabili bisericeste, Augustin va fi apelat numai ca Fericit, chiar daca va fi venerat ca sfant. Este imperativ, mai ales din pricina disputei ultimelor doua secole. Read with caution, it's the least you must do. P.S. In sens larg, fericit este folosit azi in mediile ortodoxe ca semn de apreciere populara pentru o persoana care ar putea fi recunoscuta oficial, candva, drept sfanta (ex. Fericitul Iustin Popovici - recent recunoscut ca sfant - canonizat - de Bis. Sarba).

2013-07-17 07:23:09
Jugo

, it was no longer just an issue of<a href="http://mubfhnabqh.com"> eovirnnmental</a> preservation but “insofar as it is human-induced, it is a profoundly moral and spiritual problem”. The evidence of human actions is painfully clear worldwide: low-lying islands in the Pacific are already underwater; hurricanes of magnifying intensity and frequency are wreaking havoc along the US coast; the number of food emergencies in Africa each year has almost tripled since the 1980s as a result of drought and desertification. Nowhere do the effects of this moral problem more cruelly manifest themselves than in the Arctic, a starkly truthful mirror of our own failings.Symposium VII – The Arctic: Mirror of LifeRecognising this to be a pivotal moment in human history, Symposium VII will take place in the Arctic Ocean in September 2007. Contrasting the colourful exuberance of the Brazilian rainforest with the silent majesty of the Arctic, our journey will be a polar pilgrimage conducted in awe and humility.Given the sensitivity of their ecosystems, both poles have been called an early-warning system for the world, because that is where the<a href="http://mubfhnabqh.com"> eovirnnmental</a> sins we perpetrate in the tropical and temperate zones impact most severely. But in the North, there are indigenous populations which have already suffered tremendous upheavals, the sea-ice is particularly fragile, oil exploration has brought pace and purpose to encroachments from the outside, and there is still no international treaty to offer the enforceable protections that provide a measure of shelter to Antarctica in the south.If the Arctic is one of the first victims of human-induced climate change, however, it is by no means a passive one. The vast stores of water locked, until now, into the rapidly melting Arctic Ocean sea-ice and the Greenland ice-cap have the power to unleash a ferocious vengeance on the rest of the world. About 77% of the earth’s freshwater is locked in as polar ice. In the last ten years, the amount of fresh water flowing into the Arctic Ocean has increased dramatically. Scientists fear this will reduce its salinity, causing the Gulf Stream to falter and possibly plunging Europe into a mini Ice Age. A rise in sea temperatures of just 2.7b0C could start an irreversible process that would eventually raise global sea levels by 7 metres, with devastating consequences for low-lying small island states and countries like Bangladesh, Egypt, Vietnam, the Netherlands, and parts of the United States. Many major cities, from New York to Shanghai, would be overwhelmed with knock-on effects beyond imagining.In the Arctic regions, large amounts of methane a particularly potent greenhouse gas and carbon dioxide, trapped for centuries in the permafrost, will be released, accelerating the warming process. Permafrost, which covers 27% of the world’s land surface, is already starting to melt, particularly in Siberia, Alaska and Canada.We know about tipping points, yet we ignore the warnings written large across the cap of the world. It is our nemesis that bubbles up from the melting permafrost in methane release. It is our whole planet that is at risk from the melting Greenland Glacier. It is our future that is threatened by the loss of the precious reflective whiteness of the Arctic ice. The planet is in crisis and each of us has a moral obligation to take urgent action.To underline this, the symposium will visit areas where the impacts of melting ice are already clear, the northernmost communities in the world who have shown extraordinary resilience in the face of change, and finally the towering edge of the ice mass, still vast but retreating year on year towards the Pole. There, the assembled leaders of different faiths and disciplines will join in a prayer for the planet.Few people now doubt the science of climate change, but this prayer from the top of the world will offer a different message: that the polar pilgrimage should be joined in spirit by all those who care about the future of mankind and its relationship with the planet, be they in Manaus or Moscow, Borneo or Beijing, Innsbruck or Ottawa.

2013-07-17 07:23:11
Jugo

, it was no longer just an issue of<a href="http://mubfhnabqh.com"> eovirnnmental</a> preservation but “insofar as it is human-induced, it is a profoundly moral and spiritual problem”. The evidence of human actions is painfully clear worldwide: low-lying islands in the Pacific are already underwater; hurricanes of magnifying intensity and frequency are wreaking havoc along the US coast; the number of food emergencies in Africa each year has almost tripled since the 1980s as a result of drought and desertification. Nowhere do the effects of this moral problem more cruelly manifest themselves than in the Arctic, a starkly truthful mirror of our own failings.Symposium VII – The Arctic: Mirror of LifeRecognising this to be a pivotal moment in human history, Symposium VII will take place in the Arctic Ocean in September 2007. Contrasting the colourful exuberance of the Brazilian rainforest with the silent majesty of the Arctic, our journey will be a polar pilgrimage conducted in awe and humility.Given the sensitivity of their ecosystems, both poles have been called an early-warning system for the world, because that is where the<a href="http://mubfhnabqh.com"> eovirnnmental</a> sins we perpetrate in the tropical and temperate zones impact most severely. But in the North, there are indigenous populations which have already suffered tremendous upheavals, the sea-ice is particularly fragile, oil exploration has brought pace and purpose to encroachments from the outside, and there is still no international treaty to offer the enforceable protections that provide a measure of shelter to Antarctica in the south.If the Arctic is one of the first victims of human-induced climate change, however, it is by no means a passive one. The vast stores of water locked, until now, into the rapidly melting Arctic Ocean sea-ice and the Greenland ice-cap have the power to unleash a ferocious vengeance on the rest of the world. About 77% of the earth’s freshwater is locked in as polar ice. In the last ten years, the amount of fresh water flowing into the Arctic Ocean has increased dramatically. Scientists fear this will reduce its salinity, causing the Gulf Stream to falter and possibly plunging Europe into a mini Ice Age. A rise in sea temperatures of just 2.7b0C could start an irreversible process that would eventually raise global sea levels by 7 metres, with devastating consequences for low-lying small island states and countries like Bangladesh, Egypt, Vietnam, the Netherlands, and parts of the United States. Many major cities, from New York to Shanghai, would be overwhelmed with knock-on effects beyond imagining.In the Arctic regions, large amounts of methane a particularly potent greenhouse gas and carbon dioxide, trapped for centuries in the permafrost, will be released, accelerating the warming process. Permafrost, which covers 27% of the world’s land surface, is already starting to melt, particularly in Siberia, Alaska and Canada.We know about tipping points, yet we ignore the warnings written large across the cap of the world. It is our nemesis that bubbles up from the melting permafrost in methane release. It is our whole planet that is at risk from the melting Greenland Glacier. It is our future that is threatened by the loss of the precious reflective whiteness of the Arctic ice. The planet is in crisis and each of us has a moral obligation to take urgent action.To underline this, the symposium will visit areas where the impacts of melting ice are already clear, the northernmost communities in the world who have shown extraordinary resilience in the face of change, and finally the towering edge of the ice mass, still vast but retreating year on year towards the Pole. There, the assembled leaders of different faiths and disciplines will join in a prayer for the planet.Few people now doubt the science of climate change, but this prayer from the top of the world will offer a different message: that the polar pilgrimage should be joined in spirit by all those who care about the future of mankind and its relationship with the planet, be they in Manaus or Moscow, Borneo or Beijing, Innsbruck or Ottawa.

2013-07-17 07:23:12
Jugo

, it was no longer just an issue of<a href="http://mubfhnabqh.com"> eovirnnmental</a> preservation but “insofar as it is human-induced, it is a profoundly moral and spiritual problem”. The evidence of human actions is painfully clear worldwide: low-lying islands in the Pacific are already underwater; hurricanes of magnifying intensity and frequency are wreaking havoc along the US coast; the number of food emergencies in Africa each year has almost tripled since the 1980s as a result of drought and desertification. Nowhere do the effects of this moral problem more cruelly manifest themselves than in the Arctic, a starkly truthful mirror of our own failings.Symposium VII – The Arctic: Mirror of LifeRecognising this to be a pivotal moment in human history, Symposium VII will take place in the Arctic Ocean in September 2007. Contrasting the colourful exuberance of the Brazilian rainforest with the silent majesty of the Arctic, our journey will be a polar pilgrimage conducted in awe and humility.Given the sensitivity of their ecosystems, both poles have been called an early-warning system for the world, because that is where the<a href="http://mubfhnabqh.com"> eovirnnmental</a> sins we perpetrate in the tropical and temperate zones impact most severely. But in the North, there are indigenous populations which have already suffered tremendous upheavals, the sea-ice is particularly fragile, oil exploration has brought pace and purpose to encroachments from the outside, and there is still no international treaty to offer the enforceable protections that provide a measure of shelter to Antarctica in the south.If the Arctic is one of the first victims of human-induced climate change, however, it is by no means a passive one. The vast stores of water locked, until now, into the rapidly melting Arctic Ocean sea-ice and the Greenland ice-cap have the power to unleash a ferocious vengeance on the rest of the world. About 77% of the earth’s freshwater is locked in as polar ice. In the last ten years, the amount of fresh water flowing into the Arctic Ocean has increased dramatically. Scientists fear this will reduce its salinity, causing the Gulf Stream to falter and possibly plunging Europe into a mini Ice Age. A rise in sea temperatures of just 2.7b0C could start an irreversible process that would eventually raise global sea levels by 7 metres, with devastating consequences for low-lying small island states and countries like Bangladesh, Egypt, Vietnam, the Netherlands, and parts of the United States. Many major cities, from New York to Shanghai, would be overwhelmed with knock-on effects beyond imagining.In the Arctic regions, large amounts of methane a particularly potent greenhouse gas and carbon dioxide, trapped for centuries in the permafrost, will be released, accelerating the warming process. Permafrost, which covers 27% of the world’s land surface, is already starting to melt, particularly in Siberia, Alaska and Canada.We know about tipping points, yet we ignore the warnings written large across the cap of the world. It is our nemesis that bubbles up from the melting permafrost in methane release. It is our whole planet that is at risk from the melting Greenland Glacier. It is our future that is threatened by the loss of the precious reflective whiteness of the Arctic ice. The planet is in crisis and each of us has a moral obligation to take urgent action.To underline this, the symposium will visit areas where the impacts of melting ice are already clear, the northernmost communities in the world who have shown extraordinary resilience in the face of change, and finally the towering edge of the ice mass, still vast but retreating year on year towards the Pole. There, the assembled leaders of different faiths and disciplines will join in a prayer for the planet.Few people now doubt the science of climate change, but this prayer from the top of the world will offer a different message: that the polar pilgrimage should be joined in spirit by all those who care about the future of mankind and its relationship with the planet, be they in Manaus or Moscow, Borneo or Beijing, Innsbruck or Ottawa.

2013-07-17 12:27:15
Thomas bonniewear@q.com

Adevarul este ca noi, ca si crestini, ar tebrui sa ne unim pentru a putea infrunta raul care va sa vina. Problema este ca unii dintre noi s-au cam obisnuit sa fie slugi la altii, si astfel le-a disparut coloana vertebrala. Nu pot intelege de ce oamenii astia, daca tot vor ca poporul roman sa fie mai unit, nu incearca sa-l readuca pe linia ortodoxiei autentice, pentru ca noi suntem prin excelenta popor latin de religie ortodoxa (asa cum si polonezii sunt slavi de religie catolica).Ma gandeam la faptul ca in inchisoarea de la Vacaresti, Paintele Ioan de la Manastirea Recea a reusit sa-i convinga pe pe3rintele vicar romano-catolic Xaveriu, de la Iasi si pe pe3rintele greco-catolic Nicolae Opris, fost paroh la Bontila de le2nge3 Cluj, se3 oficieze eempreune3 slujba de Inviere. Dar Parintele a dat dovada de caracter, pentru ca slujba s-a facut dupa canoanele ortodoxe. Cred ca asa ar tebrui sa procedeze si inaltii nostri prelati daca vor sa unifice ramurile crestinismului: sa arate clar care este CALEA ADEVARATA, si sa nu se supuna ecumenismului si altor curente moderne sau mai stiu eu ce... Ar tebrui sa se gandeasca la ceea ce spunea Antoine de Saint-Exupery: "Si je differe de toi, loin de leser, je t'augmente"(Daca eu difer de tine, in loc sa te lezez, eu te cresc-spiritual vorbind), si sa inteleaga ca "cel ce nu stie sa respecte nu poate alina suferinta altora"-Monseniorul Vladimir Ghyka (un alt exemplu de "convietuire pasnica" intre catolici si ortodocsi), iar daca conducatorii nostri nu ne pot alina suferinta atunci nu ne mai ramane decat sa ne rugam: "Doamne, Dumnezeul nostru, cauta dintru inaltime ca un Bun, asupra inimilor robilor tai, care sunt lipsiti de dragoste si de unire si impresurati de spinii urii si ai altor pacate, o picatura din Harul Preasfantului Tau Duh, coborand peste dansele, sa le roureze in chip bogat, ca sa aduca roade bune si dragostea catre Tine, sa sporeasca in fapte bune si sa petreaca in dragoste si unire cu sarguinta. Te rugam, ca pe un Datator de Bine si Dumnezeu al nostru, degraba sa ne auzi si cu iubire de oameni ii miluieste! (rugaciunea Parintelui Constantin Voicescu, ce adesea era indurerat de vrajba dintre oameni). PS- Domnule Tarziu, ati scris un articol foarte frumos despre Parintele Ioan in Formula As, si va multumesc.(Inca imi sunt vii in suflet cuvintele Sfintiei Sale de la o predica de prin octombrie 2007: "Poporul roman nu va pieri niciodata!"-si prin oameni ca dumneavoastra, nu piere). Dumnezeu sa va Binecuvanteze si pe dumneavoastra si pe Parintele Iustin-acest suflet minunat traitor intru Hristos! Doamne ajuta! http://sbktcynims.com [url=http://qizqzpersf.com]qizqzpersf[/url] [link=http://yfunqxu.com]yfunqxu[/link]

2013-07-17 12:27:15
Thomas bonniewear@q.com

Adevarul este ca noi, ca si crestini, ar tebrui sa ne unim pentru a putea infrunta raul care va sa vina. Problema este ca unii dintre noi s-au cam obisnuit sa fie slugi la altii, si astfel le-a disparut coloana vertebrala. Nu pot intelege de ce oamenii astia, daca tot vor ca poporul roman sa fie mai unit, nu incearca sa-l readuca pe linia ortodoxiei autentice, pentru ca noi suntem prin excelenta popor latin de religie ortodoxa (asa cum si polonezii sunt slavi de religie catolica).Ma gandeam la faptul ca in inchisoarea de la Vacaresti, Paintele Ioan de la Manastirea Recea a reusit sa-i convinga pe pe3rintele vicar romano-catolic Xaveriu, de la Iasi si pe pe3rintele greco-catolic Nicolae Opris, fost paroh la Bontila de le2nge3 Cluj, se3 oficieze eempreune3 slujba de Inviere. Dar Parintele a dat dovada de caracter, pentru ca slujba s-a facut dupa canoanele ortodoxe. Cred ca asa ar tebrui sa procedeze si inaltii nostri prelati daca vor sa unifice ramurile crestinismului: sa arate clar care este CALEA ADEVARATA, si sa nu se supuna ecumenismului si altor curente moderne sau mai stiu eu ce... Ar tebrui sa se gandeasca la ceea ce spunea Antoine de Saint-Exupery: "Si je differe de toi, loin de leser, je t'augmente"(Daca eu difer de tine, in loc sa te lezez, eu te cresc-spiritual vorbind), si sa inteleaga ca "cel ce nu stie sa respecte nu poate alina suferinta altora"-Monseniorul Vladimir Ghyka (un alt exemplu de "convietuire pasnica" intre catolici si ortodocsi), iar daca conducatorii nostri nu ne pot alina suferinta atunci nu ne mai ramane decat sa ne rugam: "Doamne, Dumnezeul nostru, cauta dintru inaltime ca un Bun, asupra inimilor robilor tai, care sunt lipsiti de dragoste si de unire si impresurati de spinii urii si ai altor pacate, o picatura din Harul Preasfantului Tau Duh, coborand peste dansele, sa le roureze in chip bogat, ca sa aduca roade bune si dragostea catre Tine, sa sporeasca in fapte bune si sa petreaca in dragoste si unire cu sarguinta. Te rugam, ca pe un Datator de Bine si Dumnezeu al nostru, degraba sa ne auzi si cu iubire de oameni ii miluieste! (rugaciunea Parintelui Constantin Voicescu, ce adesea era indurerat de vrajba dintre oameni). PS- Domnule Tarziu, ati scris un articol foarte frumos despre Parintele Ioan in Formula As, si va multumesc.(Inca imi sunt vii in suflet cuvintele Sfintiei Sale de la o predica de prin octombrie 2007: "Poporul roman nu va pieri niciodata!"-si prin oameni ca dumneavoastra, nu piere). Dumnezeu sa va Binecuvanteze si pe dumneavoastra si pe Parintele Iustin-acest suflet minunat traitor intru Hristos! Doamne ajuta! http://sbktcynims.com [url=http://qizqzpersf.com]qizqzpersf[/url] [link=http://yfunqxu.com]yfunqxu[/link]

2013-07-17 12:27:15
Thomas bonniewear@q.com

Adevarul este ca noi, ca si crestini, ar tebrui sa ne unim pentru a putea infrunta raul care va sa vina. Problema este ca unii dintre noi s-au cam obisnuit sa fie slugi la altii, si astfel le-a disparut coloana vertebrala. Nu pot intelege de ce oamenii astia, daca tot vor ca poporul roman sa fie mai unit, nu incearca sa-l readuca pe linia ortodoxiei autentice, pentru ca noi suntem prin excelenta popor latin de religie ortodoxa (asa cum si polonezii sunt slavi de religie catolica).Ma gandeam la faptul ca in inchisoarea de la Vacaresti, Paintele Ioan de la Manastirea Recea a reusit sa-i convinga pe pe3rintele vicar romano-catolic Xaveriu, de la Iasi si pe pe3rintele greco-catolic Nicolae Opris, fost paroh la Bontila de le2nge3 Cluj, se3 oficieze eempreune3 slujba de Inviere. Dar Parintele a dat dovada de caracter, pentru ca slujba s-a facut dupa canoanele ortodoxe. Cred ca asa ar tebrui sa procedeze si inaltii nostri prelati daca vor sa unifice ramurile crestinismului: sa arate clar care este CALEA ADEVARATA, si sa nu se supuna ecumenismului si altor curente moderne sau mai stiu eu ce... Ar tebrui sa se gandeasca la ceea ce spunea Antoine de Saint-Exupery: "Si je differe de toi, loin de leser, je t'augmente"(Daca eu difer de tine, in loc sa te lezez, eu te cresc-spiritual vorbind), si sa inteleaga ca "cel ce nu stie sa respecte nu poate alina suferinta altora"-Monseniorul Vladimir Ghyka (un alt exemplu de "convietuire pasnica" intre catolici si ortodocsi), iar daca conducatorii nostri nu ne pot alina suferinta atunci nu ne mai ramane decat sa ne rugam: "Doamne, Dumnezeul nostru, cauta dintru inaltime ca un Bun, asupra inimilor robilor tai, care sunt lipsiti de dragoste si de unire si impresurati de spinii urii si ai altor pacate, o picatura din Harul Preasfantului Tau Duh, coborand peste dansele, sa le roureze in chip bogat, ca sa aduca roade bune si dragostea catre Tine, sa sporeasca in fapte bune si sa petreaca in dragoste si unire cu sarguinta. Te rugam, ca pe un Datator de Bine si Dumnezeu al nostru, degraba sa ne auzi si cu iubire de oameni ii miluieste! (rugaciunea Parintelui Constantin Voicescu, ce adesea era indurerat de vrajba dintre oameni). PS- Domnule Tarziu, ati scris un articol foarte frumos despre Parintele Ioan in Formula As, si va multumesc.(Inca imi sunt vii in suflet cuvintele Sfintiei Sale de la o predica de prin octombrie 2007: "Poporul roman nu va pieri niciodata!"-si prin oameni ca dumneavoastra, nu piere). Dumnezeu sa va Binecuvanteze si pe dumneavoastra si pe Parintele Iustin-acest suflet minunat traitor intru Hristos! Doamne ajuta! http://sbktcynims.com [url=http://qizqzpersf.com]qizqzpersf[/url] [link=http://yfunqxu.com]yfunqxu[/link]

2013-07-19 01:17:51
Foufoubyby

Nu templul e<a href="http://zqznggpzpl.com"> inmortapt</a> , Paul, ci bunavointa frateasca pentru cei care gresesc, eventual sau mai ales, rugaciunea noastra pentru gasirea drumului bun.Cristos marturiseste ca a venit pentru cei pacatosi si bucuria revenirii lor e subliniata in pilde.Cand aud de caterisire, nu pot sa nu ma gandesc, daca cei care cer asta au si pietrele in geanta.

2013-07-19 01:17:51
Foufoubyby

Nu templul e<a href="http://zqznggpzpl.com"> inmortapt</a> , Paul, ci bunavointa frateasca pentru cei care gresesc, eventual sau mai ales, rugaciunea noastra pentru gasirea drumului bun.Cristos marturiseste ca a venit pentru cei pacatosi si bucuria revenirii lor e subliniata in pilde.Cand aud de caterisire, nu pot sa nu ma gandesc, daca cei care cer asta au si pietrele in geanta.

2013-07-19 01:17:51
Foufoubyby

Nu templul e<a href="http://zqznggpzpl.com"> inmortapt</a> , Paul, ci bunavointa frateasca pentru cei care gresesc, eventual sau mai ales, rugaciunea noastra pentru gasirea drumului bun.Cristos marturiseste ca a venit pentru cei pacatosi si bucuria revenirii lor e subliniata in pilde.Cand aud de caterisire, nu pot sa nu ma gandesc, daca cei care cer asta au si pietrele in geanta.

2013-07-19 11:27:58
Mike

Bueno todos sabemos que la gente itgroanne sale de mas Y que si no nos gusta un genero, grupo, cantante es muy nuestro problemano? tenemos que estar criticando a todos los que no nos gustanalguien que escucha buena musica sabe muy bien que debe aceptar los gustos de los demas y exactamente no es que no sepa tocar que cantante empezo sabiendo cantar de esa forma que nos encanta a todos? o que musico ya sabia tocar todos los instrumentos antes de empezar? No porque no les gusten van a criticar http://wyljuttfsmg.com [url=http://epyrqubc.com]epyrqubc[/url] [link=http://lswtwoivuir.com]lswtwoivuir[/link]

2013-07-19 11:27:58
Mike

Bueno todos sabemos que la gente itgroanne sale de mas Y que si no nos gusta un genero, grupo, cantante es muy nuestro problemano? tenemos que estar criticando a todos los que no nos gustanalguien que escucha buena musica sabe muy bien que debe aceptar los gustos de los demas y exactamente no es que no sepa tocar que cantante empezo sabiendo cantar de esa forma que nos encanta a todos? o que musico ya sabia tocar todos los instrumentos antes de empezar? No porque no les gusten van a criticar http://wyljuttfsmg.com [url=http://epyrqubc.com]epyrqubc[/url] [link=http://lswtwoivuir.com]lswtwoivuir[/link]

2013-07-19 11:27:59
Mike

Bueno todos sabemos que la gente itgroanne sale de mas Y que si no nos gusta un genero, grupo, cantante es muy nuestro problemano? tenemos que estar criticando a todos los que no nos gustanalguien que escucha buena musica sabe muy bien que debe aceptar los gustos de los demas y exactamente no es que no sepa tocar que cantante empezo sabiendo cantar de esa forma que nos encanta a todos? o que musico ya sabia tocar todos los instrumentos antes de empezar? No porque no les gusten van a criticar http://wyljuttfsmg.com [url=http://epyrqubc.com]epyrqubc[/url] [link=http://lswtwoivuir.com]lswtwoivuir[/link]

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.