Iubiţi întru Hristos părinţi, fraţi şi surori!
În după-amiaza zilei de 26 august 2010 marea majoritate din cei peste 200 de creştini ortodocşi din ţară care au participat la Conferinţa „Nu - vaccinurilor obligatorii" au mers la Ministerul Sănătăţii pentru a protesta şi a înmâna direct ministrului un demers semnat de 11 organizaţii non-guvernamentale (printre care şi Publicaţia Periodică „Toaca") cu privire la modificarea legii ce se referă la obligativitatea vaccinării copiilor.
11 organizaţii neguvernamentale din Moldova solicită Parlamentului Moldovei şi Ministerului Sănătăţii să modifice legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, astfel încît vaccinarea copiilor să nu mai fie obligatorie.
Astăzi, 26 august 2010, peste 200 de creştini din toată ţara au participat la 
Acesta este tezaurul Bisericii: în el sunt şi mărgăritare noi, şi mărgăritare vechi... Şi să nu-i cinstiţi într-un fel pe vechii mucenici şi în alt fel pe noii mucenici... Diferită este vârsta lor, dar credinţa este una şi aceeaşi; diferite sunt nevoinţele lor, dar bărbăţia este aceeaşi; aceia au murit de demult, iar aceştia... au fost ucişi de curând. Nu cercetaţi timpul, ci căutaţi bărbăţia, evlavia sufletească, credinţa neclintită, râvna însufleţită şi înflăcărarea. Sf. Ioan Gură de Aur
Uciderea lui Ionică Pintilie
Pe Ionică Pintilie, bunul meu prieten, camarad şi coleg de la Medicină îl cunoşteam bine şi se legase între noi o strânsă prietenie. Era mai tânăr decât mine, avea o constituţie delicată de intelectual şi eram convins să nu va putea suporta torturile fizice. Rămăsese de mic orfan de amândoi părinţi şi fusese crescut de o rudă care nu avea copii. Era înzestrat cu o inteligenţă excepţională şi fusese unul dintre cei mai buni studenţi ai Facultăţii de Medicină din Iaşi. Fusese crescut de părinţii adoptivi în cea mai curată şi de nezdruncinat credinţă în Dumnezeu. Era de o curăţie morală şi de o bunătate înnăscute, aproape un înger pe pământ. Îi număram pe deget pe cei pe care i-am întâlnit în închisoare asemenea lui Pintilie.
Datorită atâtor daruri cu care îl înzestrase Dumnezeu şi pe care nu a vrut să le altereze, a sfârşit prin a fi asasinat prin torturi care au depăşit orice imaginaţie.
În dimineaţa aceea Zaharia s-a dezbrăcat de cămaşă şi a venit în faţa lui Pintilie, care era lângă mine. L-a întrebat încă o dată dacă mai crede în Dumnezeu şi în Legiune. Pintilie, care era atât de slăbit că nu se mai putea mişca, a mai avut puterea să clatine din cap un „da" categoric. Atunci, demonii care-l stăpâneau pe Zaharia s-au năpustit asupra lui şi l-au lovit cu toate instrumentele de tortură, până când n-a mai semănat a om. Apoi l-a aruncat pe prici, unde nu mai putea sta decât rezemat de mine şi de Tudose.
După cum am mai amintit, Pintilie avea un fizic delicat şi de aceea loviturile pe care le-a îndurat i-au fost fatale. Nu i-am văzut rănile de pe trup, căci nici unul dintre noi n-a avut voie să-l dezbrace. Cămaşa şi izmenele îi erau lipite de corp, doar capul i se putea vedea, un cap desfigurat, tumefiat, cu ochii abia vizibili, ascunşi în fundul orbitelor. Am imaginea clară a momentului când a fost tras de un picior de pe prici şi a căzut buştean pe ciment, apoi a fost scos afară. Din acea zi nu s-a mai auzit nimic de Ionică Pintilie.
Pintilie a răbdat martiriul asemenea primilor creştini. A fost asasinat de slugile satanei care şi-au vândut sufletul şi conştiinţa lui Lucifer. Dacă medicina şi cultura românească au pierdut prin uciderea lui o valoare de neînlocuit, acest tânăr de o moralitate desăvârşită va rămâne un exemplu de urmat pentru toţi cei care vor veni după noi în acest neam...
Dumitru BORDEIANU
„Mărturisiri din mlaştina disperării"